nimic în prezența ta
foaia albă mă incomodează, pixul devine un instrument de tortură
habar nu mai am cum să despart în silabe cuvintele
eu doar aștept noaptea
tu nici nu știi câte lucruri mi se întîmplă când dormi cu mine
ești atât de somnoroasă încât trebuie
să îți spun să ridici mâinile când îți pun tricou
te mângâi pe păr, pe față, pe sâni 10 minute
încerc să-mi aduc aminte cine pe cine a trezit
noaptea trecută pentru a face dragoste
și am revelația că în ultimele două nopți ai fost tu
ești foarte frumoasă când dormi
nu dai din picioare, nu vorbești
nu protestezi când te încolăcesc
eu doar te adorm, atât
apoi mă ridic
vin la laptop, îl așez mereu încât să nu te deranjeze lumina
mai trag cu coada ochiului la tine
nu tresari în somn niciodată, dar te supraveghez
înainte de a mă așeza lângă tine
las o foaie albă pe masă
ca un vânător care pregătește capcana
știu că te trezești la prima oră și trebuie să scrii un poem de dragoste
o dată am uitat să las foaia
și ai scris pe o pungă de hârtie de la farmacie
de fiecare dată îmi revine imaginea cu tine
când te-am lăsat cu sacoșele pline de la supermarket
în fața scării
când am venit să iau și restul de cumpărături
te-am găsit pe vine mâncând pâine goală
vorbind ceva cu fetița unui vecin
pentru o clipă îți jur că nu am știut care este iubita mea
Priza de hârtie 