rochia neagră de la Paris


niciodată nu mi-a fost atât de greu
să mă imaginez pe mine cum stau
la baza unui soclu pe care mi-am scluptat iubirea
de fapt
s-a urcat ea singură: graţioasă, agilă şi cu rochia neagră
de la Paris (nelipsita rochie neagră – foarte chic)
s-a lăsat sedusă, drogată şi îmbătată
de dalta mea
a zis: „Da, îmi place aici. E briză, e poezie, e soare.”
apoi m-a întrebat graţios:
„Urci şi tu?”
stăteam aşa şi mă uitam excitat la ea

iubirea creează iubire
am dat din cap aşa neutru
şi mă gândeam cum am fi arătat noi doi pe soclu
eu slăbănog înalt şi deşirat, cu blugi army şi adidaşi, cu părul mare, vâlvoi
iar ea superbă, graţioasă şi elegantă în rochia de la Paris
rochia neagră
şi am zis: „Pas!”
rămân aici la baza soclului să le explic trecătorilor
ce frumoasă eşti tu
şi chiar să strig la ei să-şi scoată pălăriile în faţa iubirii

Prêt-à-Porter/ Poem pentru sânii ei


prêt-à-porter două doze de cocaină
vise rotunde playboy hustler
arest la domiciliu vale primejdioasă
curs de inițiere în ejaculare prematură
prăjituri cu cireșe on top haute couture
kamasutra viol ritm cardiac nud
nud celebru
orgasm poezie inspirație
paja cubana de doua ori pe zi
mmmm mmmm mmmm mmmm
sulițe erotice cratimă eva
masturbare gelozie pere aromate
săruturi
mușcături nebunie
plajă soare
desu porno dorința spermă
mâna mâini limba
o oră
înger iubita

Câteva versuri pentru tine


uneori mă gândesc ce m-aș face fără tine
și înfricoșat îmi scotocesc cele mai tainice unghere ale minții în lipsă de soluții
de fiecare dată te găsesc pe tine cuminte și proaspătă
ca un cozonac în ziua de paște
atunci mă liniștesc, e o prostie să gândesc așa
te găsesc în fiecare buzunar al hainei
în orice vers (lung sau scurt), în orice anotimp
uneori mă gândesc cum ar fi să locuiesc la tine în oraș
închid ochii și mă văd mergând pe străzi, autobuzele trec
simt aerul poluat, mâna ta rece mă ține strâns
nu am nevoie de părinți, nu am nevoie de mâncare
tu ești orașul în care mă confund până la ultimul etaj
când facem dragoste e ca și cum am strânge bani, am face avere
simt cum mă îmbogățesc, îmi fac casă, aprind focul și mă încălzesc

Poem C3-00


Prima noapte o să fie cea mai scurtă
O să facem schimburile promise
Eu o să-mi iau atriile înapoi
Tu vei dormi în noua ta piele
Părul îti va crește cu 2 cm
Va fi un adevărat spectacol
Mediul propice în care atomii iubirii
Se pot mări, încât să îi cuprindem cu degetele
Să le dă nume și culori
Vom face dragoste și mă voi dizolva deasupra ta
În piela ta, în părul tau, între coapsele tale, pe buzele tale
După câteva minute de nebunie extaziată și amețeală
Îmi vor crește la loc picioare, mâini, neuroni
Tu vei ieși din mine, mai frumoasă, mai inocentă, mai iubită

Radiografia unui poem


dacă îl jupoi de cuvinte
de metafore şi de ritm
rămâne doar siluetă unei iubiri
acolo dedesubt
este doar cel care scrie
şi atunci e singur
pentru că la autopsia poemului
el e singurul care poate înţelege poezia
adică iubirea
acolo unde se îneacă toate şi de unde se nasc toate poemele de iubire
nu ştiu de ce văd eu în toate poemele
iubire
şi toate radiografiile poemele
sunt de fapt cardiogramele iubitei

Real time poetry


iubita mea e o întâmplare care apare o dată la 2500 de ani
erupţia Vezuviului seamănă cu ea
mor familii întregi, dispar specii de animale
pe corpul ei se pot vedea şi azi
cadavrele celor ce au iubit-o
surprinşi în poziţii hidoase
cad guverne
vântul bate aiurea
ciudat este că o întâlnesc peste tot
în revistele playboy
prezintă ştirile la toate posturile tv
posterul ei se găseşte în toate cabinele camionagiilor
în toate reclamele de lenjerie intimă
la cele pentru pastă de dinţi
o văd în filmele de dragoste cu rolul cel mai dificil
predă cursuri de poezie
de fitness
lucrează la banca mondială
salvează balene în Antarctica
a scris 20 de cărţi de bucate
este mireasa anului
educatoare la o casă de copii cu dizabilităţi
mereu în fața bisericii
pe toate afişele cu femei dispărute acum 5 ani
munceşte 18 ore pe zi la o seră de roşii pe un salariu de nimic
are puteri telekinetice
îmi mută inima de pe partea stângă pe dreapta
iarna desenează cele mai frumoase flori pe geamurile îngheţate
mă iubeşte pentru că o plătesc în lingouri de aur
pe care apoi le uită nonşalant în cel mai scump salon de coafură
aleargă mai repede decât sângele prin vene
şi întotdeauna îmi spune
”eu sunt iubita ta, să crezi în dragostea mea ca în puterea mântuitorului
căci eu sunt salvarea ta!”

„Ştii ce vom lăsă noi moştenire planetei ăsteia?”


Tu ai să zâmbeşti, ca în momentele în care aştepţi ceva extraordinar de la mine:
„Iubita mea, vom lăsa planetei ăsteia, regilor, preşedinţilor, poeţilor, asasinilor, borfaşilor, mamelor, taţilor, fraierilor, orbilor, bunicilor, academiilor, orfelinatelor povestea noastră de dragoste! E cel mai mare dar pe care îl putem face lor: să ştie, să înveţe, să aprofundeze iubirea noastră. Să dea teze la limba română despre iubirea noastră, să meargă în săli de cinematograf unde să vadă ce înseamă mystic kiss, poziţia agonia.ro, să liciteze pentru pungile de hârtie pe care ne scriam poemele…”
Tu ai să zici „Hai măi iubitule, că să răceşte cafeaua!”