12


Întotdeauna când mă gândesc la tine mă închin larg de trei ori și îi vorbesc fratelui meu mare Iisus de tine El zâmbește și face un semn vag prin aer Ceva de genul Nu te preocupa Iubirea învinge mereu Nu există armă Nu există om Nu există diavol Care să o șteargă de pe fața Pâmântului Din inima ta Și apoi mă ia în brațe și-mi spune Hai du-te Și plec spre tine prin mine Ca printr-o mare tulburată de toate zădărniciile Ca printr-un deșert bântuit de toate bolile vieții Și de fiecare răzbat la lumină Pentru că fix de fiecare dată Iubirea e o hartă a inimii Pe care nu ai cum să n-o cunoști

poezia e o armă cum nu s-a mai văzut


ceva atât de fain cum ar spune ardelenii încât copacii se scot ei înşişi din rădăcini şi vin pe vârfuri să asiste la înmormântarea unui poet poezia e o armă cum nu s-a mai văzut un fel de drapel pe care îl poartă tot cei care au ceva de spus şi nu au bani de cadouri sofisticate sau giuvaericale mişto cum ar spune ţiganii aşă că dacă vrei arme care să dinamiteze inimi produceţi poezii pe scară largă pentru că poezia e o armă cum nu s-a mai văzut şi orice poet e mândru să o poarte la piept în semn de atenţie pericol la purtător pericol de frumos pericol de visare şi alte bălării cum aş spune eu dar nu spun nimic decât că poezia e un fel atlet care efectuează salturi la paralelele imaginaţiei