Te conjur să citești asta


Tu ești un om care și-a pierdut toate crucile,
Nu îmi vorbi, nu-mi cere pâine, nu-mi cere apă
Nu te uita la mine, nu respira în fața mea
Nu te arunca la picioarele mele, pentru că nimic din toate astea nu mă impresionează
Fugi departe, fugi și caută un altcineva, pentru că eu sunt un om căruia nu-i pasă
Dacă mori, dacă trăiești, dacă iubești.

Sau dacă iubești ceea ce iubesc și eu
Roagă-te să-mi fie somn și să adorm cu mâna peste rănile tăle
Doar așa ai să-ți aduci aminte că iubirea nu se oprește niciodată
Nici pe timp de pace, nici pe timp de război,
Nici pe timp de ploaie, nici în fața unui mormânt
Nici măcar în fața unui dumnezeu știrb.

Toate lucrurile tale frumoase
S-au făcut mici-mici, încât ies prin atmosfera terestră
Și rămân în siajul Pământului prin Univers ca niște bărcuțe de hârtie
Ale nimănui
Și triste se scufundă într-un mâl negru
Unde nu este nici iubire, nici ură, nici frumusețe, nici oameni.

Și acum, după ce vei citi toate astea
O să mă numești un maniaco-depresiv
Un criminal în serie
Numai ca să-ți hrănești ego-ul bolnav de paranoia
O să pleci la culcare mulțumită și satisfăcută
Că și astazi ai mai ucis o zi, pur simplu te-ai pișat pe ea și pe mine,
Dar ziua asta nu era a ta, distruso, era ziua mea, mă iubeam cu ea ca și când era o fecioară.
Și știi ceva? Nici măcar nu am vorbit serios!

Anunțuri

Lecții de iubire – nouă pagină pe blogul meu


https://prizadehartie.wordpress.com/lectii-de-iubire/

Lecția numărul 1 – În iubire spune întotdeauna adevărul. Adevărul are proprietatea curioasă de a ieși la suprafață chiar dacă îl îngropi la 100 de metri în pământ și torni peste el și 100 metri cubi de beton.
Lecția numărul 2 – Partenerul tău este mai presus de lege, de familie, de tine. Iubirea (vorbim de fenomenul acela care te face să vorbești singur pe stradă) are prioritate înainte de orice, chiar și de pastilele tale de inimă.
Lecția numărul 3 – Dăruiește-i absolut tot. Oricum îți este de prisos tot. Nu vorbim doar de bani. Banii sunt doar niște bucăți de plastic. Vorbim despre tine. Dacă are nevoie, donează-i 2 litri de sânge, un rinichi, jumătate de ficat și chiar și o cornee. Ce faci cu ele, dacă rămâi fără el?
Lecția numărul 4 – Alege-l întotdeauna pe el. Absolut întotdeauna. În orice context cel mai important motor el acțiunii este iubirea. Dacă îți pierzi motorul, adică partenerul, vei intra în vrie iar viața ta va deveni mizerabilă.
Lecția numărul 5 – Învață să fiți una și aceeași persoană. Lucrurile se complică dacă pasiunile voastre nu sunt cel puțin tangențiale. Acceptă-i nebuniile, iubește-i-le!

De ce minţim?


Că să fim mai frumoşi, mai înalți, cu un Dumnezeu în plus. Să ne vindecăm mai repede, să avem copii mai frumoşi, să mergem mai rar la cimitir. Să ne cunoaştem părinții și să nu mai ardem caloriile degeaba pe a 3-a planetă de la Soare. În general minţim pentru că avem colesterolul crescut și portofelul gol. Sau că la semafor nu mai merge culoarea verde. Minţim pentru că aşa ne trebuie, să fim pedepsiţi de ucigaşul ideilor frumoase. Minţim pentru că altcineva s-a urcat în trenul nostru, alticineva ne fute iubita sau ne duce copiii la circ. Uneori minţim pentru că e cel mai frumos lucru care ni se poate întâmplă pe planeta asta. Și atunci când ne oprim din minţit, ne dorim că ceilalţi din jurul nostru să ne mintă că totul cercul să fie complet.

toată viaţa mea mi-am dorit să fiu un poet genial


să am sute de poezii pe toate site-urile de literatură din ţară şi din străinătate să mă oprească toate gagicile bune pe stradă ca să-mi ceară autografe pe portjartier mă rog chestii de astea de macho ştiţi voi poeţii bărbaţi să fiu invitat la talk-show-uri despre poezii la protv şi antena1 să dau din mâini ca nicoale ceauşescu să zic aşa poezia ESTE un fel de iubire mai mică şi încape lejer pe o pagină a4 şi să leşine toate secretarele care stau de la 9 la 17 pe messenger la birou şi scriu poezii de dragoste dar cel mai mult mi-am dorit să pot să merg gratis cu trenul adică fiind un mare poet naţional cfr-ul să-mi dea legitimaţie de poet la fel şi tarom-ul pentru că le fac reclamă iar toată lumea să îşi dorească să facă poze cu mine etc etc dar până la urmă mi-am dat seama că toată chestia asta cu poetul genial e o mare bălărie nu există poet genial nu există poeţi geniali există doar oameni singuri oameni trişti oameni care nu au pe nimeni şi atunci toţi aceşti oameni citesc poezii le citesc ca şi când ar consuma marijuana pentru a se înălţa la cer pur şi simplu poeziile pentru oamenii singuri trişti sunt un fel de amici care te ţin de mână şi te invită la restaurant îţi ascultă răbdător toate frustrările îţi şterg nasul şi lacrimile şi apoi te învelesc cu pătura când dormi spunându-ţi somn uşor

mitomania salvează poezia


în poemele mele sunt bolnav o da sunt bolnav rău mint că sunt mai înalt că am iubită că am două inimi şi trei rinichi că pot ridica 121 de versuri la stilul smuls şi că hematiile mele îşi schimbă culoarea cameleonic la apropierea unei femei frumoase şi toată gama de profeţii ambulatorii care nu fac bine nicicum şi nicicând vax foarte vax nimic nu e adevărat eu stau la etajul 5 într-o garsonieră infectă am 83 de kilograme şi 1,64 port 45 la pantofi şi fumez uneori şi ţigări de contrabandă din basarabia dar nu ar fi asta o problemă că fumez ţigări de contrabandă problema e că nu mă pot abţine din minţit şi nu înţeleg de ce nu câştig nimic cu poemele astea e o varză totală ce prost sau proastă poate să înghită gogoşile astea cu poezia care te face mai frumos mai înalt dacă tu în interiorul tău eşti putred eşti copt de minciună eşti cariat inima ta atârnă în pioneze şi ştii că oricum nu vei câştiga nimica la final vei fi îngropat în acelaşi cimitir provincial fără avatarul tău de messenger atât de upgradat fără laptopul tău în care păstrezi toate poeziile mincinoase eu te întreb alberto te întreb ca pe un amic care nu are nimic de câştigat ce rămâne din tine dacă te lepezi de toată mitomania asta îţi spun eu ce rămâne amice rămâne un frustrat care merge pe stradă şi nu ştie unde va ajunge pentru că tu nu ai viitor nu ai nimic nici măcar o iubită vei rămâne doar un mitoman să ţii minte un mitoman claustrat în propria lume perfidă şi plină de rahaturi sclipitoare