Când i-am cunoscut prima dată pe Adam şi Eva (AKOUSMATA)


Era soare
Lumina cădea perpendicular pe fabrica dărâmată din faţa ferestrei
În timp ce o  jumătate de planetă dormea
Tu i-ai remarcat prima
Erau aşa, cum să spun, un fel de fraţii Grimm
Pentru că dragostea e un copac-floare care creşte în fiecare zi
Mai mare, mai mare din pardoseala celulelor noastre
Doi bătrânei care stăteau pe banca din faţa scării
Nici înalţi, nici vorbăreţi
Priveau calm la cei din jurul lor
se ţineau de mână şi le auzeam bătăile inimii
ca un radio ce anunţă ora exactă
Iubita mea, vrei să ne aşezăm lângă ei?
Şi ne-am apropiat
Moartea s-a dat un pas înapoi
Lumină Lumină Lumină
De trei ori ca Petru din Biblie
Şi s-a aruncat la pământ
Copacul-floare se vedea atât de clar
Încât am început să plângem
Pentru că lucrurile frumoase au o tristeţe interioară care îţi amorţeşte palmele şi inima