Specia speciilor


Homo sapiens sapiens se îndreaptă spre un destin luminos. Tehnologia este calea spre Adevăr şi îl va înlocui pe Dumnezeu şi pe restul zeilor care s-au străduit atâta timp să rămână în viaţă. În acest moment, mai mult ca niciodată în istoria omului, am ajuns să întrezărim ce este de fapt individul: un exemplar dintr-o specie dominatoare care are atât de multe întrebări fără răspuns încât preferă să lase pe alţii să se preocupe de viitorul său. Omul, ca simplu individ, se confruntă cu veşnica şi zilnica lui luptă pentru supravieţuire şi perpetuarea speciei din care provine. A rămas acelaşi Homo erectus care se adăpostea în peşteri şi vâna în haite. Tot pentru supravieţuire şi perpetuare. În ADN-ul nostru aceasta este cea mai puternică informaţie pe care o primim şi o transmitem din generaţie în generaţie. Tot ce am creat până acum pe această planetă minunantă care ne este casă are un scop bine definit: trimful speciei asupra morţii. Şi totuşi, menţionam câteva rânduri mai sus, că individul şi-a lăsat întrebările fără răspuns în mâna altora. Cine sunt aceşti „alţii”? Aceste exemplare sunt adevăraţii şi unici Homo sapiens sapiens, restul sunt mulţimea de indivizi care sunt în slujba speciei, sunt miliardele de exemplare ale speciei care duc o luptă fără oprire cu extincţia, iar în fruntea lor se află o mână de sapiens. Cinste lor: Iisus, Einsten, Newton, Copernic, Galilei, Da Vinci, Socrate, Platon, Shakespeare, Hammurapi şi mulţi alţii. Fără ei am fi rămas în peşteri şi ne-am fi bătut şi acum cu bâtele cu lupii pentru vânat. Şi specia merge înainte datorită lor cu ajutorul miliardelor de indivizi care folosesc astăzi cele mai performante tehnologii pentru ca cumpăra un kilogram de mere de pe internet. Şi viaţa se precipită asupra Speciei, îi şopteşte la ureche că pe drumul ei în istorie va întâlni Adevărul.
Dar are această Specie nevoie de Adevăr?

Ți-ai văzut vreodată îngerul tău? – Barcelona


Stăteai pe podul ală înalt. Apa era plină de bucăți de gheață colțoasă. Foarte ascuțite bucățile acelea. Îngerul te curpinsese în brațe și îți spunea că te iubește. Nu-l auzeai. Te pregătisei să sari. L-ai văzut doar în clipa în care ai atins bucata de gheață pe care ți-ai împrăștiat creierii. Era un înger frumos.

WV


Mi-am secţionat vena stângă.
Cu dreapta.
Sângele n-a vrut să curgă.
Probabil de frică.
Sau de scârbă.
Sau poate că
Se obişnuise cu venele, cu viciile
Şi cu vomitivele
Pe care le înghite zilnic.
E un sânge prizoner.
Nu e sângele meu.
Nu e. Ştiu sigur.
Am deschis atlasul biologic.
Scrie clar:
Nu e sângele tău Alberto!

Târziu, în noapte, a ieşit o picătură.
Era o picătură anemică.
A căzut în ceaşca de cafea.
De atunci nu mi-am mai văzut niciodată
Sângele.
Dar ştiu că e prin vene şi artere, singur cu viciile şi
Vomitivele pe care i le administrez zilnic
Regulat şi deprimant.