Ne-am trezit acum vreo 10 mii de ani în urmă pe planeta asta fără să știm cum și de ce. Încet-încet am învățat să ne adresăm unul altuia prima dată prin semne, apoi prin sunete ciudate, apoi am folosit primele cuvinte primare: ”ucide, mâncare, mamă, tată, război, pipi, caca, copil etc-etc”. Imediat am început să desenăm ceea ce observam în jurul nostru. Prima dată pe pereții peșterilor în care trăiam. Dintr-o întâmplare, se pare, am descoperit focul și roata. Apoi am început să ne pricepem puțin la agricultură și ne-am mutat din peșteri la oraș și am învățat să scriem prin linii și bastonașe, cuneiform, un fel de bețisoare aruncate pe o tăbliță de lut. Tot nu era bine, tot nu știam prea mare lucru, așa că am inventat zei care să ne servească drept răspunsuri. Pe urmă am început să fim mai deștepți și am colonizat încet toată planeta. Am ucis toate animalele din păduri. Ulterior peste mii de ani le mai vedem doar la Zoo, deși acum 5 mii de ani în urmă animalele împărțeau cot la cot planeta cu noi. Pe urmă am inventat banii, un concept abstract prin care cuantificam orice lucru din jurul nostru, inclusiv pe unii dintre noi pe care îi foloseam drept unelte, adică ”sclavi”. Tot noi, bine-înțeles. Pe urmă niște ”băieți deștepți” au pus mână de la mână și au scris pe piei de oaie o carte cu și despre un singur zeu, Dumnezeu. Cartea asta fermecată am numit-o ”Biblia”. Acest singur zeu n-a fost cu noi în peșteri de la bun început, el a apărut ca urmare a unei evoluții spirituale a umanității când am început să ne punem întrebări complexe. Cine suntem și ce căutăm tocmai aici pe planeta asta despre care la începuturi noastre credeam că e plată și fără margini. Apoi a apărut și Alah, un pic mai târziu. Între timp, unii dintre noi, care se plimbau cu bărcile dintr-o insulă în alta și se ocupau cu gândirea, cu sculptatul în marmură și cu homosexualitatea, au inventat o formă de conducere a societații numită ”democrație”, formă la care am revenit după două mii de ani, după ce am folosit intensiv ca formă de guvernare ”monarhia”, adică unul singur dintr-un zonă geografică anume, numită ”țară”, e șeful celorlalți. Dar tot nu eram cu toți mulțumiți. Așa că am început să ne omorâm între noi ca să demonstrăm că zeul lui e cel mai deștept și mai puternic. Într-un final, acum vreo 100 și ceva în urmă de ani, a venit unul deștept dintre noi și a scris o carte prin care ne-a explicat nouă, parțial și cu lipsuri, cum am apărut noi pe planeta asta (planetă care înțelesesem puțin mai înainte, cu vreo 100 de ani, că e rotundă) dintr-o singură celulă. Și aici cei care credeau în zei au trebuit să își bage puțin coada între picioare că grupul științific al umanității aducea unele probe concrete: schelete de dinozauri, schelete de animale preistorice, telescoape performante etc-etc. Cumva zeii au căzut în derizoriu și a venit epoca științifică să ne explice cum am apărut noi de nicăieri și nedoriți de niciun zeu, cum ar veni suntem aici pe cont propriu. Dar și cei care îl excludeau pe Dumnezeu din ecuația facerii s-au împotmolit: nu au reușit niciodată concret să producă viața din nimic și nici nu au putut explica cum de noi am apărut exact-exact aici printr-un cumul de factori care se întrunesc mai rar ca la Loto 6 din 49. Ceea ce este interesant la toată istoria umanității de când ne știm și până acum este că tot ce ne înconjoară se poate transforma, numai timpul e singura constantă pe care nu o putem modela în niciun fel. Să înnebunești nu alta când ne aducem aminte cum eram noi acum 10 mii de ani în urmă: mirosind a fum, nespălați cu săptămânile, cu câteva piei de animale pe noi, în niște peșteri în care nu exista nici apă caldă, nici calorifere, nici ferestre, nici internet. Femeile nu se epilau în zona inghinală, practic nu se epilau în nicio zonă, bărbații purtau bâte și arcuri, în loc de portofele și cărți de credit Și iată-ne acum, după 10 mii de ani, la fel de proști, neștiind ce căutăm și din mărinimia cui pe planeta asta pe care am luat-o practic în arendă. Avem voie? N-am întrebat pe nimeni. Ne-am trezit și ne-am pus stăpâni fără măcar să întrebăm a cui e. Dacă vine proprietarul de facto, și ne dă afară cu tot cu civilizația noastră atât de emancipată? Avem noi vreun act de proprietate pe planeta asta? Oare nu cumva ne-am trezit aici nu doar dintr-o loterie a vieții, ci pur și simplu avem de parcurs un itinerar?
Istoria umanității într-un A4
Anunțuri
