Compania Națională a Poeziei din România


Compania Națională a Poeziei din România, pe scurt CNPR, are mulți slujbași și intermediari. Unii dintre ei sunt niște asasini cu acte în regulă ai limbii române. Alții se află pur și simplu în treabă fără nicio treabă. Internetul suportă multe. Nu se mai tipăresc cărți, ci se postează poezie pe Facebook. Poezia este în suferință, dar va supraviețui. Tot înainte!

Anunțuri

bulina roșie din palma lui Dumnezeu


de câte ori se prăbuşeşte o clădire
îngeri cu aripile pline de praf
ies pe brânci dintre grămezile de moloz
scot mobilele din buzunarele aripilor
şi îi prezintă statistica decedaţilor
lui Dumnezeu (pentru că el poate răspunde la mai multe telefoane simultan)
apoi se duc cântând trist (sau aparent trist) la primul bar
comandă bere rece cu multă spumă
îi fac avansuri celei mai blonde chelneriţe
din cartier

după trei ore
ies aproape turmentați
și se îndreaptă grăbiți spre următorul bloc
cu bulină roșie
se așează pe treptele de la intrare
și încep să cânte în cor trist (sau aparent trist)
până când bieții oameni ies pe la ferestre și aruncă cu sticle și borcane în ei
huoooooooo, cobelor!

se lasă noaptea și îngerii încă mai cântă
se adună câinii vagabonzi, mâțele, liliecii
toată fauna orașelui
și îngerii cântă-cântă
și oamenii adorm-adorm (la adăpostul vocilor de îngeri) și nici nu știu când mor ușor
iar Dumnzeu trebui iar să răspundă simultan la telefoane
și îngerii să bea iar bere rece cu multă spumă
deși ei urăsc berea
preferă whiskyul scoțian pentru că e cel mai bun analgezic după Ave Maria