Compania Națională a Poeziei din România


Compania Națională a Poeziei din România, pe scurt CNPR, are mulți slujbași și intermediari. Unii dintre ei sunt niște asasini cu acte în regulă ai limbii române. Alții se află pur și simplu în treabă fără nicio treabă. Internetul suportă multe. Nu se mai tipăresc cărți, ci se postează poezie pe Facebook. Poezia este în suferință, dar va supraviețui. Tot înainte!

Ciobanul Ghiță și moartea de zi cu zi a României


Prin definiție, un ”cioban” este un individ care practică o profesie aflată undeva la finalul nomenclatorului de meserii. Ce poate fi mai steril, decât să stai cu oile toată ziua? În vocabularul de zi cu al poporului român termenul de ”cioban” nu este deloc măgulitor. Sensul figurat este peiorativ. Niciun cioban nu a scris vreodată vreo carte, nu a reușit să construiască vreun pod, sau nu a inițiat vreun curent filosofic. Și totuși poporul român are o afinitate pentru ciobani, pentru profesia de cioban în sine. Cu toții învățăm la școală o celebră baladă cu trei ciobani. Doi dintre ei sunt criminali și avari. Ce poate fi mai rău?! Și ni se spune că era un cioban romantic, care vorbea cu oile și a acceptat cu resemnare să fie prădat de confrații lui. Singura lui avuție nu era vreo cultură impresionantă, nu era vreo descoperire importantă, era doar o turmă de mioare. Nu lupta pentru libertate, nu lupta pentru emancipare, nu lupta pentru nimic. Voia doar ca să își ducă mioarele de pe  pășune pe alta, să le mulgă, să le tundă lâna, să le apere de animalele de pradă. Pur și simplu era un cioban ca oricare altul. Că era el mai simpatic, nu înseamnă nimic. Ce e frapant este faptul că el își acceptă soarta fără să crâcnească. Ciobanul român nu întreprinde nimic pentru salvarea sa. Se resemnează intantaneu la auzul veștii că urmează să fie ucis. Aș putea face o analogie între resemnarea lui în fața inamicului și resemnarea întregii nații române, dar nu fac. Oare resemnarea este o trăsătură de bază a românismului? Mă întreb ironic care era finalul, dacă ciobanul era britanic sau italian. Momentan am stabilit parametri generali ai terminologiei de ”cioban”. Niște indivizi solitari și resemnați, unii dintre ei animați de porniri criminale.

Revenind în anul de grație 2015, observăm că societații românești i se prezintă pe canalele media un nou tip cioban, ”ciobanul Ghiță” care mânuiește tehonlogia de vârf cu o dexteritate ieșită din comun. Ce e hilar este faptul că multe personalități l-au vizitat, l-au intervievat și au fost mândre să se afișeze alături de el. Până la urmă, care e meritul acestui cetățean Ghiță pentru propășirea românismului? Ce a făcut dumnealui pentru această țară? Ce putem învăța de la acest român care să ne ajute să evoluăm? Un cioban a ajuns vedetă pentru că ce? Pentru că așa au vrut niște agenții de publicitate? Nu cred, nu cred că agențiile de publicitate conduc Guvernul și nici miile de oameni care se mândresc că au dat mâna cu acest cioban. Agențiile de publicitate pot specula, cel mult, gradul de incultură al unui popor, pot prezenta un cioban drept model de urmat în lipsa unui individ stilat, rasat și care să te îndemne să gândești pentru tine. Când se va resemna ciobanul Ghiță, căci, conform axiomei, ciobanii se resemnează ușor? Oare spiritual românesc a rămas doar într-un singur cioban? Nu există niciun alt român care să ne facă mândri de noi? Unde este acel român de care are nevoie România? Nimeni nu știe, dar nici nimeni nu-l caută. Mai mult ca sigur el trăiește, dar noi ne-am ales un cioban să reprezinte românismul. Ceea ce mi se pare că este în continuarea liniei stabilite de ”Miorița”: poporul român este un popor care își acceptă soarta fără se opună.

Și totuși cetățeanul Ghiță, de profesie cioban, nu este vinovat cu nimic. Nu este decât un individ care nu face altceva decât să-și exercite viața așa cum știe el mai bine. Dar asta nu înseamnă că este un model, sau vreo piatră de hotar. România nu are nevoie de ciobani vedete. România are nevoie de altceva. De cineva care să scoată toți ciobanii din Parlament și să-i trimită la păscut oile alături de Ghiță.