Poemul îngerului


Era un înger.
Un înger ca toți îngerii
Și nu ura pe nimeni, zău!
Și strada era adâncă
Oamenii mergeau cu valize și sacoșe în mâini
Unii mergeau la război, ceilalți habar nu am unde
Și îngerul stătea acolo în mijlocul străzii
Fără să facă un pas. Fără să bată din aripi.
Și oamenii plecau la război. Unii plecau la iubitele lor.
Așa spuneau. Ei nu se mirau de acel înger.
Pentru că își pierduse scriptura.
Își pierduse scriptura.
Și nici nu mai putea merge la război.
Și nici nu putea să mai iubească.

Anunțuri

Cine sunt eu?


Jumătatea din aleea pe care pașești dimineața spre fântană
Jumătate din mișcarea mâinii ducând pâinea la gură
Jumătate din noapte, jumătate din zi
Cât jumătate din drumul de la tine până la prima galaxie
Jumătate din ecranul tactil al telefonului tău
Jumătate din pagina pe care scrii acum un poem de iubire
Jumătate din orice se poate intâmpla în viața ta
Jumătatea din particulele de oxigen pe care le respiri
Ți se pare că sunt doar jumătatea din tine sau tu ești jumătate din mine?

Ce înseamnă dragostea


dragostea ar putea fi un copil mic pe care îl scoţi la plimbare prin parc într-un cărucior trendy ca să fii remarcat de trecători dar nu e deloc un copil mic ar putea fi o pasăre pe care o porţi pe umăr ca o emblemă nobiliară dar nu e deloc nici pasăre ar putea fi o familie de orfani pe care îi adopţi direct dintre ruinele unei case dar nici orfanat nu e dragostea e ceva mult mai subtil ceva mai greu de arătat cu degetul sau scrijelit pe scoarţa copacilor dragostea e un fenomen de masă o găseşti peste tot la supermarket pe paginile de facebook pe la colţuri pe acoperişul caselor pe sub pietre peste tot o porţi cu tine în toate buzunarele o aduni în pumni ca pe zapadă te acoperi cu ea ca o pilotă îi duci mâncare caldă la serviciu o ţii în servieta printre dosare şi grafice dar o simţi mereu între coaste şi ai tot timpul tendinţa să o mângâi până adoarme cu ochii deschişi ca un soldat căzut între două linii inamice căci dragostea în fond e lupta pe care o duci cu tine însuţi renunţi la tine la toate bunurile tale la toate secretele tale la toată istoria ta până când devii o bucată de plastelină în mâiniile iubirii şi atunci ea dragostea te modelează cum vrea îţi dă orice formă vrea ea iar tu accepţi toate compromisurile toată mârlăniile toate flegmele pentru că iubeşti

Prison break


Stau singur aici în celula asta plină de frustraţi
Refulaţi sexual şi ciorditori de vise straşnic de frumoase
O celulă comună
Două mâini, două picioare, un cap, o inimă şi alte organe
Am sângele plin de mârşăviile pe care le-am comis
Împotrivă altora şi a mea
Mai ales a mea
Şi tot încerc să evadez în fiecare zi
Dar degeaba corpul ăsta mă ţine legat de el
Cu o mulţime de cătuşe
Un fel de dorinţe de plastic
Singura mea şansă e să evadez în gardian
Și să-i biciuesc pe toţi fraierii ăştia care
S-au adunat odată cu mine
De-a lungul anilor în cavitatea celulei
Să-i dau afară şi să rămân la fel de singur
Ca atunci când am ajuns aici
Nevinovat, debil şi cu un râs de copil

Dacă nu ai fi


Nu mi-e frică pe lumea asta decât de sângele meu care ar putea rămâne la geam în așteptarea ta ca un copil speriat dintr-un basm de frații Grimm. Deși sunt multe alte lucruri mai groaznice decât să mor, nu m-am gândit niciodată cum ar fi dacă tu n-ai exista. Probabil că prețul alimentelor va crește la fel, copiii vor merge la școală tot la ora 8 dimineața. Câteva războaie vor începe exact după ce vei dispărea, dar totuși lumea nu va mai fi la fel. Copacii nu vor avea aceleași frunze verzi, luna va fi un pic mai mică, lumina solară nu ar ajunge în toate cotloanele camerei mele ca atunci când eram împreună. Mie mi-ar fi foame nonstop. Aș scrie numai poeme cu indivizi revoltați care urinează de la balcon în capul trecătorilor și nuvele în care ucigașii scapă mereu. Nu mi-ar mai fi teamă de nimic, ca un veteran din al II-lea război mondial care a dormit în tranșeele pline de cadavrele camarazilor și cărora le-a fumat chiștoacele găsite prin buzunare. Aș umple cutia bisericii cu hârtii de protest împotriva îngerilor care nu și-au făcut datoria și mi-aș cumpără un mp3 pe care aș stoca doar o singură melodie. E melodia aceea pe care făceam dragoste zi și noapte de credeau vecinii că la noi în garsonieră este o echipă de muncitori care demolează pereții fără pauză. Aș merge în fiecare zi în gară să aștept fiecare tren din direcția ta. Nu aș fi niciodată dezamăgit că nu ai coborât din vagoan ci aș fi trist când ar veni șeful de stație m-ar lua de mână și mi-ar spune răspicat la ureche: ”Ești cretin, doar știi că e moartă. De ce tot vii aici să aștepți toate trenurile?” L-aș putea plesni peste șapca aia albastră de ceferist. Dar îmi dau seama că el nu știe ce înseamnă dragostea adevarată. Așa că plec acasă cu gândul că te voi găsi în bucătărie făcând ciorbă de pește.

Când mă despart de iubita mea o iau razna


Scriu președinților, miniștrilor, devin brusc patriot
Dau citate din Tudor Vladimirescu
Agăț femei în bikini pe facebook
Las comentarii tuturor proastelor
Doar, doar, mă vede ea și se enervează
Și mă sună, să-mi spună ceva de genul
Cretinule, iar agăți femei, iar scrii incoret în limba română
Uneori scriu agramat din același motiv
Să-i dau un motiv să mă apeleze
Când mă despart de iubita mea o iau razna
Îmi pun poze pe site-uri să creadă că nu mai am nevoie de ea
Vorbesc cu toate toantele, le fac bloguri, poeme
Stau online nonstop, doar, doar mă apelează ea
Sunt un cretin debil, așa cum spuneam într-un text
Ea nu mă va mai apela niciodată pentru că atunci când nu sunt cu ea
Efectiv o iau razna, devin brusc militant al păcii
Și al bunăstării poporului român, cred că e cu altul în brațe acum
Și eu mă smiorcăi dând add la toate toantele