Început


1000 de guri au tăcut. „Eu am văzut-o. M-a strigat pe nume. Numele meu avea o rezonanţă ciudată. Ridicase capul Mirelei de jos şi mi-l arăta zâmbind. Avea un zâmbet cald. Nu cred că vroia să mă sperie. Nu. Ştia că nu mă sperie. Era o avertizare. Câteva picături de sânge i-au picat pe degetele ei lungi. S-a şters de sânge pe haine. Am auzit clar când a zis: „Alberto, vei muri! Să nu-ţi pară rău niciodată!” Îmi pronunţa numele ciudat, ca şi când m-ar fi mângâiat pe creştet. Nu mi-a fost frică. Când m-am trezit, Mirela era moartă de câteva minute. Am sărutat-o şi am ieşit pe uşă. Atunci mi-am dat seama că mă doare în fund. Cadavrele aproape că blocu intrarea în blocul meu. A trebuit să împing doi copii mici, vecinii mei de la etajul 4, ca să pot sparge gemuleţul mic al uşii.

iubirea nu este pe bucatele


dormisem mult, cat sa visez ca
sangele meu a capatat in sfarsit culoarea rosie
cand m-am trezit
m-am tarat pana spre pachetul de tigari
aruncat pe ultimul raft al bibliotecii
atunci am avut prima viziune
Iisus se lasase pe vine chiar in fata mea
si-mi cusea pielea rupta de oasele tale
nu i-am auzit vocea, dar i-am citit pe buze
repeta intruna: ‘iubirea, iubirea…’
am intins mana si am incercat sa-i scot cuvintele
au iesit usor ca niste bucati de guma de mestecat
se intindeau usor pe cearsaf
m-am asezat peste ele
Iisus si-a aprins o tigara
era ultima
apoi cuvintele din guma de mestecat
au inceput sa faca zgomot
pocneau
‘iubirea nu e pe bucatele!’
m-am gandit de ce a fost asa de greu sa inteleg ca
iubirea nu este pe bucatele
de ce, alberto, iubirea moare ultima?
de data asta l-am auzit clar
Iisus-ul acesta semana extraordinar de mult cu mine asa ca i-am cerut
buletinul
a inclinat din cap exact ca mine
si mi-a aratat o foaie de hartie colorata
era poza ta si cateva bucatele de iubire
a luat bucatelele de iubire si le-a pus in buzunar ca pe niste firimituri de covrigi
vrabiutele se hranesc cu resturi de iubire, alberto
oamenii, nu
care oameni? eu nu cunosc niciun om
am cunoscut o femeie care ma hranea cu bucatele de iubire
taci! nu fi prost alberto
iubirea nu e pe bucatele
asa ca ia-ti inima si umbla

m-am ridicat, era o zi senina ca-n
sangele meu rosu, rosu aprins
purtam un tricou negru
iar pe sub fereastra se scurgea un convoi de oameni cu aripile bucatele-bucatele

Castigatorii concursului „Romania, te doresc!”


Am ajuns si in ziua de 1 decembrie, aici se opreste concursul. Vreau sa va multumesc tuturor pentru participare si in special doamnei Stela Baba care a promovat in paralel mini concursul pe blogul dumneaiei.
Deci sa incep prin a multumi lui Cris, Aloceria, Klaus Nether, Maria Lulu, Stela Baba, 13angi si Campean Ciprian.

Vor fi doua premii, eu mi-as fi dorit sa va dau tuturor cate o carte, asadar, cele doua volume din „El sueno espanol” merg la Aloceria si Campean Ciprian
Cu multumiri inca o data pentru toti participantii, Albert Catanus

Festivalului naţional de umor «Ion Cănăvoiu» 2010 şi-a desemnat căştigătorii


Premiul pentru literatură al Festivalului naţional de umor «Ion Cănăvoiu» a fost atribuit lui Horia Gârbea pentru volumul «Fratele mai deştept al lui Kalaşnikov».

La Secţiunea de caricatură, premiul I a fost acordat Adelinei Mateescu din Bucureşti, iar la Secţiunea de Epigramă, primul loc a fost câştigat de Vasile Larco din Iaşi. Premiul I la Secţiunea Fabulă a fost câştigat de Petru Ioan Gârdea din Cluj-Napoca.

Albert Viorel Cătănuş din Brăila a fost desemnat câştigătorul Secţiunii de Proză.

Secţiunea parodie şi poezie umoristică, premiile au fost oferite Tincuţei Horonceanu Bernevic din Bacău şi Laurenţiu Ghiţă din Bucureşti. Premiul Secţiunii de proză a fost câştigat de Laurenţiu Orăşanu, pentru volumul «Autorul».

Au participat la concurs peste 160 de lucrări la toate secţiunile festivalului, din toate zonele ţării, chiar si din Republica Moldova. Juriul naţional a fost alcătuit din: George Corbu (preşedinte), Ştefan Cazimir, Nicolae Dragoş, Ion Cepoi, Alexandru Păsărin, Olimpia Bratu, Spiridon Popescu, Aurelian Iulius Şuţă, Cornel Udrea, Grig M. Dobreanu, Constantin Popescu (secretar).

sursa

ADEVARUL.RO
http://www.adevarul.ro/locale/targu-jiu/Targu-Jiu-_Horia_Garbea_a_castigat_Premiul_pentru_literatura_al_Festivalului_national_de_umor_-Ion_Canavoiu_0_359364324.html

carmen


e foarte înalt aici extrem de înalt tipa vine din urmă e mișto e chiar mișto alberto mergi până la capăt da-da merg unde sunt țigările și ploaia asta nu se mai oprește de ce trebuie să plouă de fiecare dată când îmi place și mie de ce ce e ăsta un liliac mort seamănă cu inima mea mergem până la capăt alberto am privit-o brusc m-a cuprins teama andrei îmi facea semn cu mâna haide mă în pula mea nu vezi că a început ploaia erau cam 70 de metri până jos eu am 1, 85 până jos o mierlesc adevărat îmi spun n-am să scap de aici nimeni nu scapă de aici o luase înainte prin ploaie mă sufoc mă sufoc panica e alba panica e alba și vine cu autobuzul roșu de zaragoza trebuie să fug trebuie spre scara aia spre scara aia plină de apă o să alunec și o să mor clar e ultima mea respirație trebuie să trag aer adânc în piept mă sufoc carmen mi-a spus să nu-mi fie teamă m-a învățat că dacă e să mor într-un autobuz o să mor în plin atac de panică într-un autobuz și cu asta basta fin de la comedia până la urma moartea vine oricum mergeam și mă gândeam la autobuzul acela cu burduf lung roșu iar eu pe un scaun trecându-mi mâinile prin păr în plin atac de panică alba o să mori alberto o să te duci dracului carmen de la celalalt capăt al monitorului zâmbea condescendent hai alberto că nu mori mai sunt 20 de metri până la scara aia roșie aia e scăparea ta nu mai e udă vezi alberto m-a întors spre tipa nu știa că am un atac de panică mă udasem complet iar picioarele mele slăbanoage nu pot vorbi nu tremurau la capătul scării mă aștepta autobuzul roșu carmen zâmbea complice ai văzut că nu ai murit e ca și când te-aș tine de mână da ai dreptate azi nu moare nimeni mai ales pe ploaia asta