chirurgie poetică


în mine există multe poezii
tu te plimbi printre ele ca o soră medicală
printr-un spital de campanie
toate mâinile se întind spre tine
unica salvare, ultimele momente minunate petrecute înainte de sfârșit
unora le pui atele, altora le coși versurile dureroase
le dai apă cu lingurița
le spui că îi aștepți în viața viitoare
unde totul va fi minunat
totul se înseninează
noi vorbim ca doi sfinți care l-au văzut pe Dumnezeu
fără se ne mai temem vreodată de întunericul din noi
pentru că dragostea e o forță atât de puternică
încât vindecă toate poeziile de tristețe și de așteptare
într-o clipă
momentul acela în care toate întâmplările din viața mea
se adună într-un singur loc, într-o singură cameră, într-o singură femeie, într-o singură iubire

Ultimele cinci minute de pe Pământ


Dacă ne vom întâlni vreodată pe stradă
Tu cu soţul tău de mână, zâmbitoare
Iar eu cu o oarecare
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni vreodată în faţa unei icoane
În cea mai frumoasă biserică din Bucureşti
Şi mă vei întreba
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni vreodată pe drumul de întoarcere
De la înmormântarea mea
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni atunci când mă voi întoarce de pe front
Plin de răni, fără nicio scrisoare de acasă
În cârje şi mirosind a moarte
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni pe vreun peron oarecare
Printre necunoscuţi care-şi poartă moartea în geamantane grele
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni în ultima noapte de pe Pământ
Printre zei muribunzi şi femei palide
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni vreodată
În drum spre bucătărie
Tu cu o carte de poeme în mână citind în mers
Iar eu cu o ţigară în mână privindu-te ca un gardian de la spate
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom întâlni vreodată în mijlocul patului
După o noapte în care ai adormit în braţele mele
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom găsi vreodată în mijlocul deşertului
Fără nicio picătură de apă în ploscă
Iar hienele aşteptându-mi binevoitoare finalul agoniei rânjindu-şi colţii
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Dacă ne vom găsi vreodată
Într-un poem de dragoste ce nu se termină niciodată
Şi mă vei întreba:
”La ce te-ai gândit în ultimele 5 minute, Albert?”
Te voi privi în ochi îţi voi spune
”M-am gândit la tine!”

Când mă despart de iubita mea o iau razna


Scriu președinților, miniștrilor, devin brusc patriot
Dau citate din Tudor Vladimirescu
Agăț femei în bikini pe facebook
Las comentarii tuturor proastelor
Doar, doar, mă vede ea și se enervează
Și mă sună, să-mi spună ceva de genul
Cretinule, iar agăți femei, iar scrii incorect în limba română
Uneori scriu agramat din același motiv
Să-i dau un motiv să mă apeleze
Când mă despart de iubita mea o iau razna
Îmi pun poze pe site-uri să creadă că nu mai am nevoie de ea
Stau online nonstop, doar, doar mă apelează ea
Vorbesc cu toate facilele, le fac bloguri, poeme
Apoi îi dau iubitei parola de la mess, de la conturile de socializare
Să i se facă rău, să vadă cu câte zeci de cretine am vorbit
Și le-am complimentat și le-am făcut recenzii la texte de doi lei
Evident se supăra și mai rău, evident asta și doream să sufere
După care nu știu ce să mai fac, mor după ea și îi scriu de sute de ori:
Mii de scuze pentru răul provocat, acum suntem iar impreună și ne asteaptă
Multe clipe frumoase, nu te mai întoarce în trecut, îti face rău, te țin în brațe
Sunt un cretin debil, așa cum spuneam într-un text
Ea nu mă va mai apela niciodată pentru că atunci când nu sunt cu ea
Efectiv o iau razna, devin brusc militant al păcii
Și al bunăstării poporului român, cred că e cu altul în brațe acum
Și eu mă smiorcăi dând add la toate toantele

Poemul de dimineață


E un fel de scut pe care îl găsești pe pat
Alături de lenjeria intimă, fluturii din cadă
Și câteva hârtii A4 pe care ai încercat să-ti prinzi inima între acol(o)ade
Nu e un o chestie așa extraordinară să scrii poeme

Sunt lucruri care unora li se întamplă zilnic
Așa cum muncitorii sudează cabinele unor yachturi de milioane de euro
Se plimba toată ziua pe ele, se lungesc murdari pe punte la soare
Un fel de a-și trai visul, de a se întâlni cu Dumnzeu pe stradă
Salutându-se cordial

Apoi se întorc în garsonierele lor mici
Și mor acolo fericiți ca iubitele
Să asculte extaziate cum au dat ei mâna cu Dumnezeu
Și au scris poeme de dragoste de sute de milioane de euro
De asta trebuie să mă repet că acest text
Trebuie să îți vină perfect ca un scut de vreme rea
Și pentru zile în care te cerți cu iubitul tău

Iubirea


nu se măsoară nici în luni, nici în ani
nici în catastrofe, foi albe
lanţuri muntoase
nici în apariţii subite de mări
în mijlocul străzii
nici la polul Nord, nici în camera mea
nici în aur, nici în cărămizi
mai ştii?
noaptea aia de dragoste
ne-am născut
am murit
şi tot aşa până dimineaţa
a doua zi era coadă la uşa noastră
lumea ne cerea autografe
noi eram aşa, cum să spun
nici apă, nici pământ
nici îngeri, nici oameni
într-un fel defloraţi
inima ta se mutase la mine
coastele mele erau pe covor
ne plăcea nespus dezordinea asta
din noi se dezlipeau bucaţi
zburau prin cameră
nici azi nu am hotarât
ce vom face cu ele
cum le vom aranja
ce îi va reveni fiecăruia
ne place nespus dezorindea asta
de atunci iubirea nu se măsoară
pe indiferent ce taler ai aşeza-o
ea te ridică deasupra hotelului Radisson Sas
şi atât

Câteva versuri pentru tine


uneori mă gândesc ce m-aș face fără tine
și înfricoșat îmi scotocesc cele mai tainice unghere ale minții în lipsă de soluții
de fiecare dată te găsesc pe tine cuminte și proaspătă
ca un cozonac în ziua de paște
atunci mă liniștesc, e o prostie să gândesc așa
te găsesc în fiecare buzunar al hainei
în orice vers (lung sau scurt), în orice anotimp
uneori mă gândesc cum ar fi să locuiesc la tine în oraș
închid ochii și mă văd mergând pe străzi, autobuzele trec
simt aerul poluat, mâna ta rece mă ține strâns
nu am nevoie de părinți, nu am nevoie de mâncare
tu ești orașul în care mă confund până la ultimul etaj
când facem dragoste e ca și cum am strânge bani, am face avere
simt cum mă îmbogățesc, îmi fac casă, aprind focul și mă încălzesc

Eu nu mai scriu


nimic în prezența ta
foaia albă mă incomodează, pixul devine un instrument de tortură
habar nu mai am cum să despart în silabe cuvintele
eu doar aștept noaptea
tu nici nu știi câte lucruri mi se întîmplă când dormi cu mine
ești atât de somnoroasă încât trebuie
să îți spun să ridici mâinile când îți pun tricou
te mângâi pe păr, pe față, pe sâni 10 minute
încerc să-mi aduc aminte cine pe cine a trezit
noaptea trecută pentru a face dragoste
și am revelația că în ultimele două nopți ai fost tu
ești foarte frumoasă când dormi
nu dai din picioare, nu vorbești
nu protestezi când te încolăcesc
eu doar te adorm, atât
apoi mă ridic
vin la laptop, îl așez mereu încât să nu te deranjeze lumina
mai trag cu coada ochiului la tine
nu tresari în somn niciodată, dar te supraveghez

înainte de a mă așeza lângă tine
las o foaie albă pe masă
ca un vânător care pregătește capcana
știu că te trezești la prima oră și trebuie să scrii un poem de dragoste
o dată am uitat să las foaia
și ai scris pe o pungă de hârtie de la farmacie

de fiecare dată îmi revine imaginea cu tine
când te-am lăsat cu sacoșele pline de la supermarket
în fața scării
când am venit să iau și restul de cumpărături
te-am găsit pe vine mâncând pâine goală
vorbind ceva cu fetița unui vecin

pentru o clipă îți jur că nu am știut care este iubita mea