Anatomia eroilor – Viața, moartea și iubirea în prima linie


20 (1)

Acum 100 de ani în urmă nici nu se concepea ca un ofițer să nu-și conducă soldații din prima linie cu sabia în mână. ”Înainteeeeeeeee! Înainteeeeeee!” Erou? Patriot? Inconștient? Toate la un loc, probabil. Viața în prima linie. Moartea nu avea niciun farmec, dacă murea de dizinterie, sau dacă îi cădea sabia din mână în timp ce se prăvelea ucis de gloanțele inamice. Domnițele erau de două ori mai impresionate auzind povești eroice cu tineri care și-au condus soldații spre moarte răcnind din fața lor ”Înainteeee, flăcaii mei!” Pur și simplu, strategic vorbind, este o inutilitate sa trimiți în fața soldații pe ofițeri. Sergenții știu foarte bine ce au de făcut, ofițerul e strategul din umbră. Dar românilor le plac voievozii și regii noștri care își conduceau soldații din mijlocul iureșului morții.
Revenind la poza noastră, cei doi ofițeri par să zică: ”Voi muri pentru tine fără nicio părere de rău!” Priviți-le ochii: sunt amorezați; de o femeie, de România, de o glorie obținută pe câmpul de luptă. Poate că au murit în Primul Război Mondial, sau poate că au murit de holeră în timpul Războaielor Balcanice din 1912-1913. Poza e făcută în 1909. Probabil că până în 1916 au făcut burtă, sau și-au pierdut averea la casino. Sau poate că s-au sinucis din dragoste. Sau poate că nici nu au participat la nicio luptă. Dar niciodată, absolut niciodată, nimeni nu va mai face poze cu sabia la picior, pentru că sabia nu mai e arma de luptă a soldaților moderni.
Privirea lor, privirea lor e curată, curajoasă, fără a fi trufașă, poziția trupului e adecvată așteptării inamicul: pare relaxată, dar mâinile sunt pe săbii, sunt pregătiți pentru a înfrunta moartea. Pare mai degrabă o poză făcută la câțiva pași de linia frontului. Mie îmi place să cred că avem de a face cu doi eroi. Așa e mai frumos, nu?

Poza este obținută prin amabilitatea Photo Historia și toate drepturile îi aparțin