Convorbiri Literare – curier de ambe sexe


Revista „Convorbiri literare” – revistă fondată de Societatea Junimea din Iaşi, Antologia Curierului, iunie, 2010.

„Cînd ne pregăteam să trimitem prin posta electronică curierul din această lună spre redactie, ne-a sosit un mail de la Albert Cătănus, unul din corespondentii nostri care ne-a entuziasmat acum cîteva luni prin textele trimise. Îi sugeram atunci să ne trimită cîteva date biografice. Din succintul CV aflăm doar că e student la Facultatea de istorie, este din Brăila si că a obtinut cîteva premii întîi la diferite concursuri de poezie din tară. Atît. Restul e poezie. Poate cea mai frumoasă poezie de dragoste pe care am citit-o în ultimii ani”
NICOLAE SAVA

ANTOLOGIA CURIERULUI : ALBERT CĂTĂNUS

(F3)

sms
te-am sunat din camera mea cu vedere spre moarte, dar aveai telefonul pe silent, nici nu stii ce ai pierdut
…………………………
la fiecare zece ore am întîlnire cu o femeie
se asează pe foaia albă
îsi desface bluza
aprinde o tigară
nepăsătoare ca un înger
stă la fereastra dinspre dimineată
uneori îsi scoate armura, pielea
ceva asemănător cu o hartă olandeză medievală
tîrziu aud cum îmi spune pe nume
nu stiu dacă este mereu aceeasi
are obiceiul să-mi împrumute tălpile
devine mai mult o pierzanie
îsi sprijină capul de marginea tăioasă
pe cine o fi vrînd să împuste?
mă depărtez de pămînt
cu viteza mortii
spune mereu
– hai să fim singuri!
atunci închid geamurile,
pun lacătul
pliez peretii, dizolv tavanul
îmi dau drumul la trup
un cîine scăpat
peste noi se lasă un cer explicit
cu-o ploaie barbară
calea ferată se reduce la zero
vărs sîngele în rînduri
sting inima si o arunc ca pe un muc de tigară
ia-o, fă ce vrei, nu-mi foloseste la nimic

poem pentru ea

cînd pleci de acasă o iau razna ca într-un film horror
deschid ferestrele, toate usile, dau televizorul la maxim
radioul, pornesc cuptorul cu microunde
aprind orice lumină, de pe hol, de la intrare, din living
pun veioza albastră în mijlocul dormitorului
aprind toate lumînările din baie,
trag de lantul wc-ului din 15 în 15 minute
pornesc dusul, apa de la bucătărie, prăjesc toate ouăle din cofraj, toate treizeci
le asez două cîte două în farfurii, tai pîinea, brînza si pun totul pe gresia albă de la bucătărie
printre servetele si tacîmuri
scot florile din glastră si mă culc cu ele sub pled
mă trezesc după două ore
caut în cosul de gunoi foile rupte din calendar să mi le lipesc pe piept sub tricou
apoi mut pestii din acvariu într-un borcan verde de 25 de litri, octogonal
si îl asez în fata portii
abandonîndu-l ca pe mesia în mijlocul desertului
lui Blacky, labradorul negru, îi scot zgarda
„Du-te în parc, stai cu băieteii si fetitele de la grădinită!
Azi bucură-te de oameni, eu nu mai pot!”
vreau să arăt oricui că si singur sînt puternic
îmi mut patul în mijlocul străzii
să dorm acolo
să simt oamenii trecînd pe lîngă mine
felicitîndu-mă
„Bravo, Albert, ai făcut o treabă bună, esti puternic si singur!”
dar după 30 de minute experienta îmi repugnă
încep să le cersesc frunze să mi le asez peste ochi
ca un pansament împotriva durerii
orice rafală de vînt mi se opreste în cosul pieptului printre vasele de sînge care confundă inima cu ficatul
rinichii se fac mici-mici, ca două vrăbiute în colivie
iar fiecare furnică ducînd o firimitură de pîine pentru suratele ei
tipă la mine
„Mai taci, esti exasperant, Albert, singurătatea e o virtute, nu un viciu!”
dar se face tîrziu si nu mai vii
luminile de pe stradă se aprind
masinile claxonează mai puternic
iar orasul se îndoaie ca un arc în jurul meu
gata să-mi demonstreze că iubita mea e vîrful unei săgeti care mi-a rămas înfipt între coaste
iar medici vor spune
„Cadavrul lui Albert nu prezenta leziuni interne nici semne de violentă,
cauza cea mai probabilă a decesului este o stare acută de singurătate
declansată de iubita lui care l-a părăsit în mijlocul unui vers de dragoste!”

CONVORBIRI LITERARE

Anunțuri