Video Poem


              Litanie

oamenii curg ca niște râuri pe lângă mine

unii sapă faleze adânci

 

uneori este ca și când întunericul devine solid

ca o piatră pe care o ții în mână

colțuroasă, fără o formă precisă

 

un timp, am mers așa, în neștire, pe faleza ta

puteam să jur că recunoșteam niște sfinți pe celălalt mal

scrumul țigării îmi pica pe haine

le făceam cu mâna

”hei, eu sunt, eu sunt!”

ei băgau mâna în buzunare și scoteau tot felul de cărți

probabil că biblii, probabil

și le aruncau spre mine

ca niște raze de lumină

 

apoi am ajuns acolo unde eu mă întâlnesc cu tine

cu totul întâmplător

absolut întâmplător

soarele începuse să zidească o superbă zi de vară

lumina ploua printre noi

o superbă ploaie de lumină

și ne-am așezat pe nispul cald în timp ce

alții își mărturiseau vina unor sfinți îngenuncheați

m-am ridicat

printre cei îngenucheați m-am recunoscut

tu mi-ai acoperit gura cu palma

 

curgeai ușor pe lângă mine

ca un râu ce sapă o faleză adâncă

ca o rugăciune

 

Anunțuri

Poezie în celtă


Pe stradă, toţi oamenii
Au tricourile pline de sânge.
Mult sânge.
Am obosit,
Mă opresc la semafor.
Calm, timpul trece pe lângă mine.
De pe celălalt trotuar,
Dumnezeu
Îmi vorbeşte,
În celtă.
Zâmbesc de complezentă,
Îmi scot pachetul de ţigări,
Şi-L întreb, din priviri, dacă vrea.
Mă refuză politicos.
E verde…
Trecem unul pe lângă altul.
Dumnezeu în treaba Lui,
Eu, fumând,
Mă afund în tragedia mea perfectă.

un milion de oameni şi un milion de sunete


restul de o jumătate de planetă
stă pe lângă mine
ca un zâmbet pervers prins pe buzele lui Satan
mi-ascut un deget
cu acest deget voi înţepa de două ori burta sunetului
şi mă voi converti la infinit

cealaltă jumătate de planetă aşteaptă ploaia
pe marginea piscinei în costum de baie
uite aşa va merge înainte
fără să-i pese prea mult de găurile din infinit
iar din camera de taină a proaspătului sinucigaş
se aude horcâitul sunetului
şi celebra replică de final

Hai pa, că m-aţi plictisit!