chirurgie poetică


în mine există multe poezii
tu te plimbi printre ele ca o soră medicală
printr-un spital de campanie
toate mâinile se întind spre tine
unica salvare, ultimele momente minunate petrecute înainte de sfârșit
unora le pui atele, altora le coși versurile dureroase
le dai apă cu lingurița
le spui că îi aștepți în viața viitoare
unde totul va fi minunat
totul se înseninează
noi vorbim ca doi sfinți care l-au văzut pe Dumnezeu
fără se ne mai temem vreodată de întunericul din noi
pentru că dragostea e o forță atât de puternică
încât vindecă toate poeziile de tristețe și de așteptare
într-o clipă
momentul acela în care toate întâmplările din viața mea
se adună într-un singur loc, într-o singură cameră, într-o singură femeie, într-o singură iubire

Anunțuri

auprès de toi, mes hématies brillent comme des lucioles


adică, dacă mor, toate celule mele se vor aduna în forul meu interior
și vor afișa o mină gravă
ca niște senatori care discută probleme importante
Albert a murit, ce facem acum, ce mai putem face pentru el?
și se vor retrage pentru deliberări fiecare în cămăruța lui
pentru că toți avem o cămăruță în care luminăm cel mai puternic
pentru că acolo trăim, acolo existăm, acolo iubim, acolo aproape ne
asxfisem de atât noi, de atâta tu

dar nu e asta traducerea exactă
a fost doar o introducere, iubirea poate fi orice, poate fi și moarte
dar sunt detaliile iubirii
mă rog, toți știm detaliile iubirii
traducerea exactă e că
toate se întâmplă pentru că lumina din noi devine mai puternică
în preajma îngerilor, în preajma celor pe care îi iubim
asta e adevărata forță a iubirii
totul se transformă în lumină
chiar și inamicii noștri devin niște omuleți patetici, niște don quijote autentici
iar tu ești puternic, atât de puternic încât universul dă mâna cu tine
pentru că ești puternic, iar iubirea ta face ca lumina să se îndoaie ca în
E=mc2