Nici măcar stelele nu erau pe cer
Iar Dumnezeu încă își turna în ibric apa pentru cafea
Litera ”I” de la ”iubire” nu era nici măcar inventată
Nu vreau acum să cad în mania vreun drog neîncercat
Sau să rescriu romane de dragoste
Nu am timp în viața asta
Iar în cea viitoare mi-am propus să mi-o dedic
Fără doar și poate
Acum, aici și mâine
Trebuie să le spun celor care nu nu mă vor cunoaște niciodată
Pentru a cădea în patima adevărului
Trebuie mai întâi să cazi în capcana iubirii
Cel mai biblic lucru care ni se poate întâmpla
Iar dacă nu se întâmplă
Trebuie să ai speranță
Iubirea se naște prima
Trebuie doar să o recunoști
Orb fiind, fără Dumnezeu fiind
Fără patrie fiind
Iar atunci când îi pui un nume
Trebuie să fie al tău
Sau al ei/el
Ca să nu cădem în patima individualismului
Nimic și nimeni nu sună mai frumos ca titlu de poezie
Ca numele tău
Priza de hârtie 