Ultima fiță


E o lume plină de oameni cu mulți bani. Și asta se întâmplă de când s-a inventat istoria. Oameni cu enorm de mulți bani, inimaginabil, inefabil, dumnezeiesc de mult. Unii au fabrici de bani efectiv, iar alții au atât de mulți bani, încât nici nu mai știu câte fabrici de bani au. Ce să zic?! Banii trebuie cheltuiți într-un fel sau altul: bijuterii scumpe, palate, tablouri, femei, excursii exotice, mausoleuri, banchete fără sfârșit etc-etc. Frumos, nu?! Sunt sute de moduri de a cheltui banii, unele atât de excentrice, încât până și lui Satan-diavolul i-ar fi rușine cu ele. Dar le-ar face, sunt sigur. Mă rog, unde vreau să ajung? Acum 3-4000 de ani bogații cheltuiau banii pe chestii aproape hilare pentru noi, de exemplu: băgau în piramide. Acum 500 de ani investeau sume fabuloase în specii de lalele negre, sau plăteau niște escroci să le producă aur. Mă rog, fiecare face ce vrea cu averea lui. Revenim în zilele noastre: ce fac bogații planetei cu miliardele lor de bancnote? Zgârâie-nori fără sfârșit și își cumpără mașini și ceasuri, atât de valoroase încât, dacă le-ar vinde la licitație, toți săracii planetei ar mânca un an numai la restaurant, absolut toți, și le-ar mai rămâne și africanilor celor mai săraci să-și cumpere toată apa din Amazon. Mă rog, ați prins ideea.
Dar ce fac alții este irelevant. Ce aș face eu, dacă aș avea dumnezeiesc de mulți bani? Care ar fi ultima fiță?
În primul rând mi-aș cumpăra un avion particular Cessna, doar ca să zbor la Cape Canaveral, Florida la baza spațială John F. Kennedy Space Center pentru a mă întâlni cu Charles Bolden pentru o afacere urgentă. M-aș duce direct în biroul lui și i-aș spune așa: ”Domnule Bolden, dumneata ești seful NASA, iar eu am bani să cumpăr jumate de planetă și să o dau de pomană la întâmplare primului sărac. Și mai mi-ar rămâne bani să cumpăr și cealaltă jumătate. Dar n-am venit să vă vorbesc despre nemăsurata mea avere, am venit pentru ceva mult mai pragmatic: spuneți un preț, orice preț, pentru naveta spațială Discovery, că oricum nu o mai folosiți. Vreau să o cumpăr pentru că am chef de-o plimbare prin spațiu. Faceți-mi un preț cât mă duc eu afară să beau o cafea cu astronauții și astronautele de la antrenamentele în imponderabilitate.” Mă rog, aș cumpăra-o cu prețul cerut fără să crâcnesc, dar aș cere să i se facă plinul imediat și să o încarce cu alimentele cele mai scumpe și mai fine. Apoi m-aș sui iar în avionul meu magnific Cessna și aș ateriza direct la Cambridge la Stephen Hawking, sper că ați auzit de el, omul acela într-un scaun cu rotile care vorbește metalic, robotic, dar e un om bun. M-aș prezenta scurt: ”Domnule Stephen William Hawking, sunt atât de bogat, încât nici măcar nu știu cât de bogat sunt. Vreau să mă însoțiți la o călătorie prin spațiu. Vă puteți lua și un prieten și cam tot ce doriți de citit și de scris. De mâncare și restul de nimicuri mă voi ocupa eu.” Și dacă nu ar accepta de la primul apel, i-aș spune că voi sponsoriza construcția unui laborator atomic mai mare decât CERN în proporție de 99,99%. Oricum, când va înțelege că oricine are un preț, chiar și el, iar eu sunt dispus să-i plătesc prețul, o să vină. Chestie de câteva minute ca să se hotărească. Și apoi l-aș sui în avionul meu privat și aș zbura spre JFK Space Center să-mi iau naveta spațială în primire.
Dacă veți crede că plimbarea cu o navetă spațială este ultima fiță, vă înșelați.
Ce aș face în continuare?
Simplu, aș opri la Paris cu avionul meu și aș invita cea mai frumoasă femeie care mi-ar ieși în cale la o cafea pe Bulevardul Champs-Elysees. Sunt sigur că ar dori să facă o călătorie prelungită în spațiu alături de un extra-mega-ultra miliardar în orice monedă terestră, pentru că femeile se îndrăgostesc imediat de o bogăția dumnezeiască. Să nu mă contraziceți, vă rog.
În fine, scurtez itinerarul, suntem deja în spațiu și sorbim toți dintr-o cupă de șampanie neverosimil de scumpă în timp ce planeta noastră se face tot mai mică. Nu mă întrebați cine conduce naveta spațială. Sunt destui oameni care vor să plece cât mai repede și departe în spațiu.

”Domnule Hawking, știți ce mi-am dorit toată viața mea? Știți ce am visat în fiecare seară?” Toate privirile se întorc spre mine. ”Domnilor și doamnelor, mi-am dorit toată viața să rătăcesc prin spațiu până mor. Vrea cineva să coboare, să spună acum, pentru că vom fi primii oameni din istoria umanitații care nu vor muri pe planeta unde s-au născut. Asta e pofta ce-am poftit toată viața.”

Anunțuri