De ce nu am încredere în literatura română contemporană?


 

1. Pentru că e literatura unui popor pauperizat de FMI, nimeni nu mai cumpără cărți, asta ne face să fim mai proști decât occidentali. Cui folosește un popor prost într-o comunitate europeană?!

2. Pentru că editurile din România nu riscă nimic cu noul val.  Se limitează în a retipări autori străini consacraţi de filme hollywoodiene şi a-şi face un venit bunicel.
3. Pentru că drepturile de autor pe care le primesc scriitorii se ridica lunar la valoarea unui pachet de ţigări.
4. Pentru că netul e plin de siteuri literare care produce o mare cantitate de amatorism.
5. Pentru că oricine poate publica o carte la o editură no name.
6. Pentru că şcoală românească se află într-un declin continuu de 20 de ani. Am făcut un exerciţiu simplu: am întrebat adolescenţi români de numele unui scriitor român contemporan. Credeţi că banuiţi răspunsurile stupide.
7. Pentru că nu văd nicio acţiune din partea USR care să mă motiveze să cred că vechea gardă poate creşte dorinţă de a citi a românilor.
8. Pentru că televizorul a spălat atât de mult creierul poporului încât literatură a devenit o cenuşăreasă a divertismentului.
9. Pentru că librăriile din oraşele de provincie sunt nişte locuri reci care nu atrag cumpărători. Librăriile ar trebui să devină un loc plăcut şi comod în care să lecturezi o carte şi apoi să o cumperi.
10. Pentru că suntem un popor mic şi neînsemnat în istoria umanităţii.

Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza se răsucesc sincron în mormânt într-o mare viteză


1. Niciun român nu s-a dovedit a fi un român adevărat. Priviți la succesiunea președinților începând cu 1989.
2. Am uitat ce înseamnă patriotism. Uitați-vă la zilele în care se face apel la patriotismul nostru și aici mă refer la 1 decembrie, 22 decembrie, 15 ianuarie etc-etc. Oficiali grăbiți versus pensionari și boschetari care se îmbrâncesc pentru 2 sarmale și un pahar de țuică fiartă.
3. Televiziuni care promovează orice, absolut orice, mai puțin românismul.
4. România e țara nimănui. Orice și orice poate fura, ucide sau înșela pe cetățeanul român pentru că legile sunt scrise pentru a fi eludate cu acordul tacit al justiției.
5. România va deveni în câteva decenii o țară de pensionari și politicieni. Tinerii români emigrează oriunde și fără gânduri de a reveni.
6. România nu mai e de mult o națiune de sine stătătoare. FMI-ul, Banca Mondială, UE, NATO, USA și alte instituții guvernează de facto această țară. Două exemple: nu putem ajuta combinatul de la Rm. Vâlcea pentru că intrăm în conflict cu legislația europeană și FMI dictează când și cu cât se pot mări salariile bugetarilor.
7. Constituția garantează o viață decentă românilor, din păcate în România nu mai există români. Sunt doar niște ființe umane care se uită la tv la știri care spală creierul și cumpără din supermarketuri produse din alte țări.
8. Niciun politician al acestei țări nu dorește binele națiunii. Drept dovadă că niciun politician nu a reușit să îmbogățească România. De la an la an, datoria acestei nații se mărește.
9. În nicio școală din România nu se predau lecții de patriotism.
10. Nu va exista nicio soartă mai bună pentru cetățenii acestei națiuni milenari. Pentru că România a murit. Acum avem doar un stat așa-zis ”român” ținut în viață cu ajutorul perfuziilor de stăpânii noștri mondiali.

Poezie.ro sau Pastramă.ro


Promiteam să revin asupra subiectului ”Poezie.ro”. Din păcate revin cu aceleaşi chestii livreşti-bălărioase. Atitudinea cenzorilor e la fel de frustrată ca acum 2 (doi) ani în urmă. Nimic din echipa editorială nu s-a schimbat, aceeaşi iluştri anonimi, veşnicii veleitari ai literaturii române contemporane, care tăie şi spânzură după cum îi tăie capușorul.
Însă, începe să mă deranjeze titlul site-ului. E ca şi când o echipă de turci îşi fac site-ul România.ro. Cam aceeaşi legătură există între cenzorii de pe poezie.ro şi anecdota mea de mai sus. Propunerea mea e ca să existe un comitet naţional de verificare a numelor site-urilor româneşti. Site-ul poezie.ro nu are nicio legătură cu poezia. Sunt peste 38 de mii de useri care mai de care mai amatori. Există un regulament care nu se respectă niciodată şi o echipă de cenzori care sunt şi “poeţi”. Trist e că niciunul dintre cenzori nu a fost capabil să impresioneze literatura română sau universală. Mai departe, site-ul are o avalanşă de useri, dar, din păcate, niciun un nume mare al literaturii române contemporane ca membru activ. De ce? Pentru că pe acest site singură literatură o fac cenzorii, şi vă daţi seamă că aici nu au loc adevăraţii profesionişti ai poeziei. Statură literară a cenzorilor e prea dominantă că să vină cineva să le pună la punct producţiile literare. E logic, nu? Mai departe, nicio autoritate naţională nu a recunoscut că site-ul poezie.ro este un exponent al literaturii române contemporane. Deci propunerea mea e că numele site-ului să se schimbe în “pastramă.ro”, iar cenzorii să primească supranumele de “felceri”. Micile lor frustrări vor căpăta aşa mai mult sens. Mai departe, userii trebuie să se închine de câte ori se loghează pe site la avatarurile cenzorilor ca nişte mici nord-coreeni. Şi la fel când se deloghează. Statură ecvestră a cenzorilor trebuie subliniată în fiecare poem al userilor de la “atelier”, doar e site-ul lor, ei conduc destinele literare ale userilor. (Vai de mama lor!)

Aşadar, propunerea mea, poezie.ro să devină Pastramă.ro

P.S. De ce un tip inteligent că mine se coboară la nivelul unor frustraţi literari precum cenzorii de pe poezie.ro? Din amuzament şi din dragoste pentru literatură română online.

Campanie împotriva utilizării anglicismului “locaţie” ca “amplasament”


Articol preluat de pe blogul http://maskirovka.wordpress.com/

Folosirea cuvântului “location” din limba engleză în limba română ca “locaţie” este profund greşită.
Iată cum defineşte dicţioarul englez-român termenul “location=amplasament”.
De aici putem folosi câteva sinonime: adresă, destinaţie.
Iată cum defineşte Dex-ul termenul “locaţie “:
LOCÁȚIE, locații, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ♢ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

Prin urmare folosirea termenul de locaţie mai ales de mass-media ca fiind amplasament este o eroare şi o forţare a limbii române de a împământeni un termen nou.
Expresii de genul: “care este locaţia”, “unde este locaţia”, “mă aflu în locaţia”, “locaţia pe strada x”, sunt total greşite.

Puteți citi articolul aici.