Compania Națională a Poeziei din România


Compania Națională a Poeziei din România, pe scurt CNPR, are mulți slujbași și intermediari. Unii dintre ei sunt niște asasini cu acte în regulă ai limbii române. Alții se află pur și simplu în treabă fără nicio treabă. Internetul suportă multe. Nu se mai tipăresc cărți, ci se postează poezie pe Facebook. Poezia este în suferință, dar va supraviețui. Tot înainte!

Depinde cum citești


În numele Pământului că nu ne rupe bilete
Pentru călătoria printre stele
E fraier rău, eu vă taxam la fiecare solstiţiu.
În loc să apreciem dărnicia
Ne omorâm între noi pentru nişte biete
Hectare de cernoziom care oricum vor dispărea la următoarea glaciaţiune.
Protestez pentru fetiţa aia de 5 ani din romanul
Lui Hassel care mânca în gară un pepene
Şi Porta s-a căcat la mai puţin de un metru de ea.
Adică nu am nimic cu Porta, să nu mă înţelegeți greşit
Dar mi se pare dezgustător mirosul de căcat al războiului
Protestez împotriva lui Kalaşnikov lui Nobel şi a lui Einstein
Nişte aiuriți, preferam să inventeze un nou soi de lalea
Sau măcăr o aromă de îngheţată
Dar, mă rog, nu mai putem să trăim în peşteri ca altădată
Avem nevoie şi de căldura de 6000 grade Celsius a unei bombe atomice, să încălzim 2 orașe de japonezi
Sau de un pat de armă sub pernă că să ne putem ucide aproapele
Atunci când ne va jefui de hârtiile de bancă ascunse în şifonier
Pentru că hârtiile alea pe care sunt imprimate nişte portrete ale unor
Artişti, politicieni, eroi revoluţionari etc
Ne ocupă mare parte a vieţiilor noastre
Suntem în slujba lor, ne închiriem existenţele efemere pentru un portofel cât mai plin cu hârtii colorate de bancheri.
Propunere: pe bancnote să apară scris cu litere de-o şchioapă
”Această hârtie pe care scrie ”100 lei” te ajută să trăieşti 2 zile.” şi să aibă un cap de mort în loc de chipul lui Eminescu.
Mai protestez împotriva inimii, a ficatului şi în general împotriva tuturor organelor interne
Pentru că îşi fac datoria scrupulos. Dacă ar fi mai neglijente la serviciu
Omenirea ar avea de câştigat. Am fi mai obosiţi, mai apatici, mai livizi
Şi am căuta o soluţie de îmbunătăţire a presiunii arteriale în loc
Să organizăm târguri de arme.
Mai protestez şi împotriva poeţilor
Pentru că sunt nişte oameni de nimic
Adică se folosesc de cuvinte pentru a ne induce în eroare
Viaţa nu are nimic minunat
E doar o înşiruire de evenimente la care participăm zilnic
Pentru că ni s-a spus de mici că aşa procedează oamenii când se fac mari
Moartea e o alternativă mai ieftină.
De aceea propun exerciţii zilnice de moarte, adică apropierea gâtului de geamul spart de la sufragerie în urlete isterice: ”Moartea e prietena noastră cea mai bună, nu ne trădează niciodată.”
Şi mai protestez împotriva mea şi a tuturor celor care mă iubesc.
De ce?
Aşa, la mişto, ca să par imparţial.
Adică un fel de Iisus pe cruce care-i face cu ochiul Mariei
”În şase ore scap de bălăria asta, stai liniştită, totul e sub control!”