Acum 7 ani


mi-ai arătat venele de la mână

privește-le traseul albastru

vezi cum scriu numele tău?

am râs tare, mi s-a părut coincidență

pe urmă mi-ai spus

privește-mi părul în bătaia vântului

din orice direcție ar bate

observi că apare prima literă a numele tău?

n-am mai râs de data asta

apoi mi-ai luat degetele de la mâna dreaptă

și mi le-ai pus sub coastele de sub inimă

se potrivesc minunat.

n-am zis nimic

se potriveau perfect

apoi mi-ai spus

primul meu iubit, bunicul meu care a murit pe front

se numeau la fel

tot coincidență?

 

și nici lor nu li s-a părut coincidență

atunci când au găsit o cruce cu numele tău lângă mormântul meu

la două zile după ce m-au îngropat

Anunțuri

Câțiva parseci și tu


Dacă printr-o întâmplare norocoasă
Sau doar pur și simplu
M-ar deschide cu un Sesam
Din mine ar țâșni fără regrete din cele 3 părți
Doi pitici
Nervoși
Care ar dispărea într-o secundă
Unul la stânga
Celălalt la dreapta
Și nici după o clipire din ochi
Ai apărea tu cu toată splendoarea
Ridicându-ți trena cu o mână
Cu cealaltă aranjându-ți o suviță de păr aproape copilăroasă
Cerându-ți scuze un pic rușinată, dar nu prea mult
Că am dat de tine așa de brusc
Dar nu s-ar mira nimeni
Poate cei doi șerpași care încă nu au coborât de pe Himalaya din 1945
Apoi s-ar mai vedea câțiva arbori
O pajiște într-o poiană
Câțiva eroi care își caută iubitele cu niște săbii lungi
Un dragon cu o inimă de fluture
Statui cu îngeri de pe morminte celebre
Iar tu m-ai scuza neverosimil de trist
Eeeeee
Acum e toamnă afară
Vara se întorc toate gândurile frumoase
Și poeziile de dragoste care au emigrat în zilele cu soare
Și e mult mai calm și mai romantic
Ai spune tu
Și toți te-ar crede
Chiar eu aș da din cap, da-da, așa e, ea știe cel mai bine
Ea șterge praful, înnoadă sinapsele lăbărțate și curăță cu luminox fereastrele către oameni
Tu nu te-ai supăra de rolul atât de simplu pe care ți-l atribui, aproape rușinat
Și ai spune, mai taci, că oricum e toamnă acum și spui prostii triste
Și-am râde cu toții ca în happy-end-urile poveștilor animate de la televizor.

Eu și fratele meu Chopin


Ne înțelegem de minune

Când sunt trist apare de nicăieri

trebuie să recunosc că i-am făcut și lui o cheie de la apartament și de la scară

Îmi aprinde luminile prin casă

Îmi toarnă îmi pahar

Stă lângă mine la masă și oftează și el lung

Îmi cunoaște pe de rost vocabularul bătăilor inimii

Se duce la frigider îl deschide

Fără să-mi aducă nimic bine înțeles

Uneori se duce în cameră și îmi întinde un pix și o foaie albă

Și insistă să îi scriu ceva orice

Ca și când mi-ar da un panaceu

Deși e o armă cu două tâișuri în mâna mea pixul normal că da

 

Ieri a intrat în bucătărie fără să îl simt

Stăteam la geam și-mi priveam vecinii din celălalt bloc

Aproape că eram la un pas să mă arunc de la etaj evident

M-a bătut pe umăr și mi-a spus

Mergeam pe stradă am văzut o fată foarte frumoasă plângând

Și m-am gândit imediat la tine

Era iubita ta

M-a întrebat

Cred am zis

Deși iubita mea a murit de mult

Și atunci a început să cânte

M-am așezat pe scaun și am început să mă gândesc la tine

Era iubita ta

A repetat

De ce plângea

Mă tot întreba

De ce plângea

Nu știu Chopin de ce plângea

Și strângeam pixul cu putere în mână

O armă cu două tăișuri

Sângerezi frate mi-a spus Chopin

Nu cred

Oare de ce plângea iubita ta

Iubita mea a murit îi tot spuneam și strângeam pixul în mână

Nu nu

Am văzut-o eu mergea pe stradă și plângea

M-am enervat tare de tot

Ia-ți muzica ta și cară-te Chopin

L-am înjurat urât de tot

Am vrut să-i arunc pianul pe geam

Și el tot repeta

Nu e moartă plângea am văzut-o eu în fața scării tale

 

M-am întors spre el zâmbea

Nu e moartă

Taci

Și am vrut să-l plesnesc

 

Dar nu evident că nu

Am ieșit

Să mă uit pe stradă după iubita mea

Chopin a coborât și el

Poate că a murit Albert mi-a zis

Poate că mi s-a părut

 

Și tu de cealaltă parte a blocului tocmai traversai strada plângând ascultând la căști Chopin