Dansând cu pelicanii


Zilele trecute am asistat fără să vreau la un alt circ mediatic. În ultimii ani spălarea creierelor românilor se face în special prin crearea unor false probleme care, vezi Doamne, lezează grav România, ţărişoara noastră dragă. Prezentatorii de ştiri şi realizatorii de talkshow-uri politice prezintă cetăţenilor o dilemă, o angoasă politică din care sunt invitaţi, ei-cetăţenii privitori, să discearnă adevărul şi minciuna. Numai că totul are o altă simbolistică pe care cetăţeanul de rând nu o sesizează. Să luăm de exemplu ultima găselniţă a certurilor guvern şi preşedinte.

Ce avem aici? Un premier, Victor Ponta, care pretinde că la presiunea internaţională aduce la cârma DNA-ului pe un fost Procuror General care i-a băgat colegii de partid la puşcărie. Adică, omul se spală pe mâini, iar cel care-i toarnă apă din ulcior este chiar preşedintele ţării, Traian Băsescu. Cum ar veni, Ecce Homo!, Laura Codruţa Kovesi. Toţi spun că cea din urmă ar fi omul lui Băsescu şi la ordinele lui i-ar fi băgat la puşcărie pe Năstase, nimeni altul decât îndrumătorul tezei de doctorat al celui care s-a spălat pe mâini, Victor Ponta. Prietenii politici sezonieri ai celui din urmă, adică liberalii lui Crin Antonescu sar de pe scaunele lor fine şi moi din Parlamentul României şi ţipă din gură de şarpe că Ponta ar fi pactizat cu Preşedintele. Circul e complet: Băsescu jubilează că încă mai are ceva de spus în ţara USL-ului, Crin dă vina pe Ponta şi Ponta arată cu degetul spre Baroso. Noi, populaţia privitoare la tv ne împărţim în 3 tabere: Băsescu, preşedinte ales prin neprezentare la urne, tabăra lui Ponta, omul care a promis că e socialist, adică ţine cu săracii şi tabară lui Crin, care orice s-ar întâmpla, Băsescu trebuie să pice.

Ăsta e circul mediatic.

De fapt care e fondul problemei: se discută despre şefia DNA, Direcţia Naţională Anticorupţie. Ce face DNA-ul? Direcţia asta de investigaţii cu puteri lărgite trebuie să bage la puşcărie pe toţi acei funcţionari ai statului care ne fură pe noi cei, care privim la TV şi ne împărţim în 3 tabere pro şi contra. Adică, indirect, ne face nouă viaţa mai bună stopând corupţia şi crescând PIB-ul. Haha! Ca să vezi, DNA-ul este un fel de speritoare pentru lupii care au devastate economia românească în ultimii 20 de ani. Între timp lupii s-au transformat în pelicanii care înghit tot: combinate,cfr-ul, poşta, resursele minerale etc. Tot ce se putea înghiţi, a fost înghiţit şi DNA a raportat victorii peste victorii împotriva pelicanilor, dar noi cetăţenii care ne-am împărţit în 3 tabere mai sus, trăim din ce în ce mai greu,cum ar veni, DNA-ul nu ajută la propăşirea PIB-uluim adică execută cumva un dans cu pelicanii, ba îi prinde, ba îi arată cu degetul prin dosare, ba le dă drumul la mal şi sărăcia creşte în continuare din cauza corupţiei la nivel înalt.

Şi la final asistăm la un dans al Laurei Codruţa Kovesi cu pelicanii în timp ce populaţia privitoare de ştiri şi talkshow-uri moare de foame pe zgomotul de fond al circului politic.

Burebista, Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Alexandru Ioan Cuza se răsucesc sincron în mormânt într-o mare viteză


1. Niciun român nu s-a dovedit a fi un român adevărat. Priviți la succesiunea președinților începând cu 1989.
2. Am uitat ce înseamnă patriotism. Uitați-vă la zilele în care se face apel la patriotismul nostru și aici mă refer la 1 decembrie, 22 decembrie, 15 ianuarie etc-etc. Oficiali grăbiți versus pensionari și boschetari care se îmbrâncesc pentru 2 sarmale și un pahar de țuică fiartă.
3. Televiziuni care promovează orice, absolut orice, mai puțin românismul.
4. România e țara nimănui. Orice și orice poate fura, ucide sau înșela pe cetățeanul român pentru că legile sunt scrise pentru a fi eludate cu acordul tacit al justiției.
5. România va deveni în câteva decenii o țară de pensionari și politicieni. Tinerii români emigrează oriunde și fără gânduri de a reveni.
6. România nu mai e de mult o națiune de sine stătătoare. FMI-ul, Banca Mondială, UE, NATO, USA și alte instituții guvernează de facto această țară. Două exemple: nu putem ajuta combinatul de la Rm. Vâlcea pentru că intrăm în conflict cu legislația europeană și FMI dictează când și cu cât se pot mări salariile bugetarilor.
7. Constituția garantează o viață decentă românilor, din păcate în România nu mai există români. Sunt doar niște ființe umane care se uită la tv la știri care spală creierul și cumpără din supermarketuri produse din alte țări.
8. Niciun politician al acestei țări nu dorește binele națiunii. Drept dovadă că niciun politician nu a reușit să îmbogățească România. De la an la an, datoria acestei nații se mărește.
9. În nicio școală din România nu se predau lecții de patriotism.
10. Nu va exista nicio soartă mai bună pentru cetățenii acestei națiuni milenari. Pentru că România a murit. Acum avem doar un stat așa-zis ”român” ținut în viață cu ajutorul perfuziilor de stăpânii noștri mondiali.

când am început să scriu noul roman


am vrut ca populația cititoare să nu se identifice cu niciun personaj din carte, să nu poată să facă analogii gen “chestia asta am mai văzut-o undeva”, să le depășească capacitatea de înțelegere cu 100 de ani. să-i cuprindă așa o apatie că nu prind firul epic deși sensul frazelor li se pare cunoscut, logic. să zică: “dă-ne ceva comestibil, ceva de dragoste, o intrigă, ceva să ne aducă aminte că trăim pe planetă terra și că tot ce se întâmplă aici zi de zi ne este atât de familiar!” apoi am zis că nu e bine să fac escapade de genul ăsta, pentru că lumea e proastă, adică cititorul vrea șabloane pe care să le poată înțelege: x se iubește cu y, z vrea să meargă la bunica lui la cimitir, alfa e începutul, omega e sfârșitul etc-etc. trebuie să îi povestești ceva să-l captiveze și totodată să fie stăpân pe situație, să-i placă să creadă că literele tale nu au niciun secret pentru inteligența lui sau că tot ce scrii tu poate găsi ecou sau o formă de emaptie. pentru că oamenii sunt slabi, ia un individ oarecare, du-l 20 de ani în sălbăticie și o va lua razna. nu au putere decât dacă se organizează în grupuri, în societăți, în țări, în familii, dacă stau împreună, dacă comunică frecvent. aici trebuie să mă opresc pentru că sună cineva la ușă, habar nu am cine poate fi, sper să fie o gagică mișto, Doamne ajută!

Poezie.ro sau Pastramă.ro


Promiteam să revin asupra subiectului ”Poezie.ro”. Din păcate revin cu aceleaşi chestii livreşti-bălărioase. Atitudinea cenzorilor e la fel de frustrată ca acum 2 (doi) ani în urmă. Nimic din echipa editorială nu s-a schimbat, aceeaşi iluştri anonimi, veşnicii veleitari ai literaturii române contemporane, care tăie şi spânzură după cum îi tăie capușorul.
Însă, începe să mă deranjeze titlul site-ului. E ca şi când o echipă de turci îşi fac site-ul România.ro. Cam aceeaşi legătură există între cenzorii de pe poezie.ro şi anecdota mea de mai sus. Propunerea mea e ca să existe un comitet naţional de verificare a numelor site-urilor româneşti. Site-ul poezie.ro nu are nicio legătură cu poezia. Sunt peste 38 de mii de useri care mai de care mai amatori. Există un regulament care nu se respectă niciodată şi o echipă de cenzori care sunt şi “poeţi”. Trist e că niciunul dintre cenzori nu a fost capabil să impresioneze literatura română sau universală. Mai departe, site-ul are o avalanşă de useri, dar, din păcate, niciun un nume mare al literaturii române contemporane ca membru activ. De ce? Pentru că pe acest site singură literatură o fac cenzorii, şi vă daţi seamă că aici nu au loc adevăraţii profesionişti ai poeziei. Statură literară a cenzorilor e prea dominantă că să vină cineva să le pună la punct producţiile literare. E logic, nu? Mai departe, nicio autoritate naţională nu a recunoscut că site-ul poezie.ro este un exponent al literaturii române contemporane. Deci propunerea mea e că numele site-ului să se schimbe în “pastramă.ro”, iar cenzorii să primească supranumele de “felceri”. Micile lor frustrări vor căpăta aşa mai mult sens. Mai departe, userii trebuie să se închine de câte ori se loghează pe site la avatarurile cenzorilor ca nişte mici nord-coreeni. Şi la fel când se deloghează. Statură ecvestră a cenzorilor trebuie subliniată în fiecare poem al userilor de la “atelier”, doar e site-ul lor, ei conduc destinele literare ale userilor. (Vai de mama lor!)

Aşadar, propunerea mea, poezie.ro să devină Pastramă.ro

P.S. De ce un tip inteligent că mine se coboară la nivelul unor frustraţi literari precum cenzorii de pe poezie.ro? Din amuzament şi din dragoste pentru literatură română online.

Cititorul nostru, stăpânul nostru?


(Intro)
Pentru ca să fie treaba clară
Trebuie să spunem cu mâna pe foaia de hârtie
(cum ar veni fotbalişti care ţin mâna dreaptă în dreptul inimii
când se cântă imnul naţional,
adică, vezi-Doamne, imnul poeţilor vine de pe foaia de hârtie, deşi, fie vorba între noi,
cine mai scrie pe hârtie când sunt atât de ieftine laptopurile)
Că poeţii nu scriu pentru voi
Adică pentru voi cititorii de ocazie

(Strofă explicativă)
Mie, sincer, nu-mi plac cititorii mei
Mi se par nişte frustraţi cu gânduri de astea care nu depăşesc 3 metri în înălţime
Eu aş vrea să-mi selectez pe cei care îi fac părtaşi la tragediile mele
Să fie un fel de superiniţiaţi care, doar citind primul vers, să ştie cum se va termina toată poezia
De fapt, eu cred că sunt singurul meu cititor profesionist
Restul sunt nişte „baistruci” ca să-mi citez fratele

(A doua strofă explicativă)
Şi, în plus, poeţii sunt priviţi ca nişte ciudaţi
De exemplu, eu, trebuie să nu deconspir celor din jurul meu
Că mă dau de-a dura pe versuri albe
Pentru că poeţii sunt nişte indivizi care sunt recepţionaţi
De mentalul colectiv
Drept nişte neadaptaţi
Dar e fals
Când apăs pe taste, cei din jurul meu mi se par că sunt doar nişte
Exemplare dintr-o grădină zoo
Singurul adevăr e aici, pe foaia asta de hârtie
Aici e regatul meu
Aici totul mi se supune
Îmi face plecăciuni
Aici sunt cele mai tari iubiri şi cele mai preţioase premii nobel

(Citeşte cu atenţie mărită, aici se dă lupta. Nucleul din nacelă.)
Dar am şi o reţinere când vă dau vouă o parte din mine
Cum ar veni sunt în pula goală
Şi toată lumea se uită la mine
„Ha-ha! Ce naşpar e fraieru’ ăsta!”
Cam asta e replica care sare prima dată din gâtlej
Şi atunci, unde să te mai ascunzi, Alberto?
Dacă nici foaia de hârtie nu-ţi mai oferă nicio protecţie,
Care ar mai fi ultima armă a unui poet
În faţa unor gloate de cititori amatori?

(Demo)
Soluţia ar fi să scrii uşor pentru mase
Imagini facile, gagici dezbrăcate, libidouri şi eroi potenţi
Poezia trebuie să facă stânga spre golănisme
Să intre în ring la K1
Să se dea cu maneliştii şi cocalarii cu lanţuri de aur scoase la vedere peste tricou
Poezia trebuie să facă bani, să fie şmecheră
Poeţii trebuie să iasă la mall la braţ cu blonde siliconate
Să fie un brand monden
Mă rog, până la urmă
Poezia trebuie să se transforme
S-au dus de mult vremurile în care poeţii existau doar după moarte

(Refren)
Poeţii trăiesc aici printre noi
Cititorii trebuie să înţeleagă un lucru
Poeţii nu aparţin acestei lumi, ci lumea le aparţine.

(Masa şi dansul la următoare lansare a mea de la Buenos Aires.)

Boieri dumneavoastră, poezia e aici, pe strada mea


S-a mutat la parter
Bea de stinge
Cu tot cu îngeri şi boemi fără răbdare
Industria literaturii române on-line
Îşi freacă mâinile de bucurie
Totul e aranjat
Imagini, rime, iubite, morţi şi două pachete de ţigări
Stau răspândite prin tot apartamentul
Că aşa trebuie
Şi nu e niciun motiv prin preajmă care poate
Monta o lume perfectă
De jos în sus
Şi atunci poezia asta, boieri dumneavoastră
Se îndreaptă spre dracu’
Şi totuşi rămâne aici printre noi
Ca praful acela pe care îl vezi prin storurile trase
Şi îţi dai seama că ni se aşează pe epidermă
Urmându-ne peste tot
Un dar de care nu avem habar
Decât atunci când
Altcineva
Deschide geamul de la balcon
Şi strigă
Bă poetule, ăsta e volumul tău de poezie?
Sari repede la geam
Dar nu vezi decât oameni care se plimbă de mână pe stradă şi zâmbesc

România, îţi doresc zile însorite la pârnaie!


Dacă mă vezi pe stradă, fugi, România, fugi!
Pentru că mi-am luat pistol, România, mi-am luat pistol adevărat, România!
Te-ai pişat destul în capul meu, România!
O să te ciuruiesc ca pe comunistul ăla de Sergiu!
Mi-ai mâncat micul dejun, România!
Prânzul şi cina, calico!
M-ai lasat corijent la limba rusă şi am dat bacul la 9 obiecte din cauza ta, România!
De ce, România? De ce, târfo?!
Nu m-ai iertat niciodată!
Aşa că acum am să mă răzbun, România!
O să-ţi facă două găuri în Bucegi de o să ţi se scurgă toată Marea Neagră la vale
Ai să vezi pe dracu` că ţi-ai bătut joc de toţi prietenii mei din cartier
I-ai trimis sclavi departe
Le-ai vândut rinichii, ochii şi testicolele!
Pe degeaba ne-ai vândut, iudă!

Da` nu, România, n-am să te împuşc ca pe câini!
Am să te leg, România!
Am să te leg ca pe un hoţ mizerabil şi am să te arunc în pârnaie!
Să te violeze toţi infractorii, să le speli ciorapii şi le faci masaje în fiecare noapte!
Că asta meriţi, România!
Să te duci dracului la pârnaie o mie de ani!