Două păsări minuscule


Motto:

“cel mai mult îmi place când te duci la baie şi nu aprinzi lumina, atunci văd cum straluceşti prin pereţi” – autorul

te-ai putea transforma aşa dintr-o dată într-un înger/ apa curge în continuare peste mâinile uscate/ eu tac/ înţeleg de ce nu-mi vii în ajutor/ naşterea asta din mine are loc o dată la o mie de ani

câteva râuri/ două păsări minuscule/ cinci irişi albaştri şi toată iubirea mea ţi le voi pune pe spate

coastele se vor desface primitoare ca pentru un mormânt în care mă voi aşeza şi eu cât de curând

în linişte are loc fenomenul iubirii/ pielea se bifurca ca să-mi facă loc înăuntru
nişte limbi de şarpe mai şuşotesc o fremătare/ o briză/ o arcă şi-un cocor foarte ascultător

sânii tăi frumoşi se ascund în palmele mele ca doi puişori de găina

piu-piu ne-am rătăcit prin pădurea plină de poveşti/ unde este maaaaaaama/ vream la ea

ştii iubita/ versul ăsta trebuie să exprime starea de fericire pe care o am când adorm cu faţa în părul tău/ când stăm faţă-n faţă cu genunchii lipiţi/ stăm aşa/ stăm asa/ ne mângâiem pâna când trecem unul în altul ca o apă printr-un baraj/ la început puţin câte puţin/ apoi şuvoaie

vreau să stai în pat cu mine/ să nu mai coborâm deloc/ cumpăr eu mâncare/ pun sacoşele lângă pat/ ţigări/ ness-ul/ sucul de grepfruit/ am să te spăl acolo/ pe picioare/ pe faţă/ văd eu cum fac/ inventez o apă auriferă/ dimineaţa vei fi poleită cu inima mea/ tu să fii cuminte ca o şcolăriţă să stai pe pieptul meu o oră/ nu mă supăr/ poţi să şi adormi