Deplasare spre roșu, sau deplasare spre Dumnezeu?


{\displaystyle 1+z={\frac {1}{\sqrt {1-\left({\frac {2GM}{rc^{2}}}\right)}}},}

unde

Pare doar o formulă oarecare. Dar nu e, descrie ”deplasarea spre roșu”. Cred că sunt doar 1% dintre noi care o pot înțelege. Sau chiar mai puțin. Mai puțin de 10% dintre noi știu ce înseamnă ”deplasarea spre roșu”. În câteva cuvinte ”deplasarea spre roșu” este teoria pe care se bazează existența unui ”Big Bang” în urma căruia a luat naștere Universul vizibil, intrinsec am apărut și noi aici, pur și simplu așa, dintr-un accident cu aminoacizi, sulf, fier, azot, carbon, hidrogen, oxigen et comp. Deplasarea spre roșu presupune că în urma ”Big Bang”-ului, care a avut loc acum cca 13,7 miliarde de ani în urmă, toate galaxiile ”fug” una de cealaltă în urma unei explozii cum nu a mai existat vreodată. Darwin, Einstein et comp au pus bazele teoriei ca Universul este haotic și în expansiune, și totul ține de o constantă ciudată care face ca viața să apară din întâmplare acolo unde există destule substanțe din tabloul lui Mendeelev. La școală suntem învățați că suntem rezultatul unei întâmplări cu elemente chimice și descărcări electrice. Toate bune și frumoase și la locul lor. Chiar există și o formulă prin care putem calcula cât de repede se îndepărtează galaxiile unele de altele, într-un dans cosmic ce pare că începem să-l descifrăm în ultima sută de ani. Lucrurile par clare: Big-Bang, explozia care a făcut ca Universul să se extindă. Dar, ce ați face dacă v-aș spune că există stele în cadrul unei galaxii care au un DSR mai mare decât galaxia din care fac parte? Și nu vorbim de 2-3 ani lumină, care ar fi neglijabil, ci vorbim de 10 000 de ani lumină diferență. Adică, sunt stele, care conform formulei de mai sus, par să ”fugă” cu 10 000 de ani lumină mare repede decât galaxia din care fac parte, și totuși nu se desprind de galaxia-mamă. Rămân tot acolo. Ciudat, nu?! Și nu câteva, sunt vreo 50 de galaxii care prezintă asemenea anomalii cu stelele din componența lor. Care e explicația rezonabilă? Nu cred că interesează pe mulți cele scrise de mine mai sus, dar pentru cei care cred în Dumnezeu, e un ajutor științific în plus pentru că toate teoriile noastre despre apariția întâmplătoare și deloc metafizică a vieții pe Pământ par să aibă mai multe fisuri decât un cașcaval elevețian din desenele animate cu Tom și Jerry. Și mai apoi, dacă ne-a făcut Universul ăsta care e vechi de 14 miliarde de ani, și el tot se deplasează, și noi simultan cu el, într-un final, după calcule astronomilor, vom fi la un moment dat, mă refer la galaxia noastră, mai singuri ca niciodată, pentru că imaginați-vă cam cum e cu explozia Big- Bangului: un uriaș strănută și microbii se răspândesc în spațiu fără vreo șansă se se mai întâlnească vreodată până când vor muri. Pentru că toate stelele din toate galaxiile mor într-un final, și vom muri la miliarde și miliarde de ani lumină într-un deșert vid. Păi e frumos așa, domnilor astronomi care credeți în deplasarea asta spre roșu? Nu ne deplasam mai bine spre Dumnezeu?