Nu te îndrăgosti niciodată de un poet


Femeie,
Nu te îndrăgosti niciodată de un poet
Vei rămâne fără nopţi
Fără andrele, fără placentă, fără mască de oxigen
Vei învăţa să bei sânge proaspăt dimineaţa din pahare subţiri de plastic
Să te dezbraci în mijlocul inimii lui
Şi cum să te laşi muşcată de fiecare sfârc repetând în neştire cele 10 porunci
O să adormi strânsă în braţele ca într-o cutie cu amfetamine
Îţi vor muri părinţii, fraţii, surorile, prietenii, dumnezeii
Vei rătăci singură prin scări de bloc, printre strofe sterpe
Cerşind, plângând, blestemând, fumând, implorând
O clipă de moarte, o clipă de neiubire

Vei presimţi orice cutremur
Orice furtună, orice bătaie din aripi
Vei găsi sticle cu scrisori de dragoste
Aduse de reflux în faţa uşii tale de bloc

Te vei bucura ca un copil când postaşul
Îţi vă lasa un e-mail de la el, printre facturi şi spamuri

Vei fii blestemată ca o ibovnică ce a născut un vers monstruos
Un viitor genocid şi un volum în care nimeni nu ştie cum
Se moare din dragoste

De cealaltă parte a inimii


De cealaltă parte a inimii
Stăm
Stăm ca nişte vite
Pe care moartea le va însemna ca fierul roşu
Trebuie să ne cărăm în cârcă
Unul pe celălalt
În spatele frontului
În fiecare noapte

De celalaltă parte a inimii
Există un drum
O punte deasupra unei zile. Largă cât o prăpastie
Trebuie să păşim cu atenţie
Să lăsăm în urmă scuturile
Să renunţăm la aripi
Şi la zâmbetele în plus
Nici măcăr amintirea unui Mesia
Nu o putem păstra
Orice picătură de sânge e în plus
Orice ţipăt, orice lacrimă
Orice dragoste
Nimic
Doar noi
Ca într-un vis pe care îl străbaţi în vârful degetelor
De teamă să nu te trezeşti într-un năvod
În care zac toate iubirile tale în putrefacţie

degeaba – poezie – absolut degeaba


sunt o cruce fără nicio literă
care a crescut pe mormântul unei femei
câţiva şerpi şi-au făcut cuib la rădăcină
uneori un dumnezeu oarecare se pişă din picioare peste mine
trecătorii ah trecătorii
ar putea interveni
dar nu nu întorc capul frica e un sentiment mai puternic decât dragostea
dacă m-ar iubi cineva ar ridica un deget
sau o piatră
sau o biserică
doar şerpii îşi flutură limbile indignate
oh my god

a trecut ceva timp
într-o noapte a venit cineva
şerpii au simţit primii
au ridicat limbile
degeaba
m-a târât într-o cameră luminoasă
mi-a spălat piciorul care puţea a pişat
mi-a vopsit braţele
şi m-a scos în bătaia soarelui
zile
luni
ani

trecătorii ah trecătorii
se minunau
nu e crucea aceea pe care se pişa dumnezeu

un trecător mi-a adus câteva litere
altul câteva cifre
eram o cruce frumoasă
îmi puteam alege numele îmi puteam alege anii

dar degeaba frica e mai puternică decât dragostea
acelaşi dumnezeu oarecare putea veni oricând
acelaşi dumnezeu care venea uneori şi…

am început să tremur

în final a venit
mi-a aruncat literele cifrele
s-au risipit prin praf
eram la fel de fără nume
ca prima dată

m-am târât în primul şanţ
şi am acoperit un şobolan mort
un capac peste o tigaie în care cineva şi-a fiert măruntaiele

Toxic love


În arterele mele a naufragiat o femeie
Asemenea unei substanţe interzise
Pentru care toxicomanii îşi vând bibliile personale dealerului
La colţ de stradă.
Îmi privesc uimit pieptul în oglindă
Sub piele se mişcă nestingherită
Ca pe un bulevard aproape pustiu
Puţinii trecători ţin ochii închişi
Ca în preajma unui miracol
Îmi abandonez pe-o bancă resturile unui puls dement
Ca într-un templu părăsit
Şi pornesc în căutarea unui dumnezeu eficient
Ca prima ţigară a dimineţii

Biografie


Sunt un fel de reptilă
Care îşi încălzeşte sângele doar
Întinsă peste pozele pe care mi le-ai lăsat
Când ai plecat ultima oară
Eu sunt soldatul care aleargă spre linia inamică
Doar pentru că tunurile rostesc numele tău
Nu-mi permit riscul de a mă ascunde prin tranşee
Împart existenţa în perioade egale
Pentru a putea respira prin tine ca printr-un filtru
Aerul devine asemenea unui clopot uriaş
În care izbesc cu putere ori de câte ori pleci
Secundele se lovesc nepăsătoare de urmele paşilor tăi
Se curbează luând forma unei ploi de nisip
În care mă îngrop atunci când îţi simt lipsa
Ultimele tale cuvinte se fărămiţează în jurul meu
Mi se depun pe mâini, pe piept
Impregnându-mi pielea cu hieroglife
Pe care niciun Champollion nu le va traduce vreodată

Fiecare celulă din mine adoarme ţinându-te în braţe