Care a fost primul cuvânt?


Când ne-am trezit noi pentru prima și prima dată pe planeta asta, noi ca specie, carevasăzică, eram în fundul gol, scuzați franchețea, nu știam să vorbim între noi și nu inventaserăm nimic, nici măcar apa caldă. Nu existau pudibonzi, politicieni, muzicieni, războinici, curve, hoți, pești, moraliști, beți/bețive, alfabet, cuvinte, expresii, arme, clădiri, nimic-nimic. Eram un fel de maimuțe păroase care coborâserăm din copaci și ne adunaserăm grămadă, pentru că instinctul gregar e unul dintre cele mai puternice instincte care ne-a guvernat vreodată. Nu înțelegeam nimic, nu ștaim cine e cel din fața noastră, cea din spatele nostru și nici nu făcuserăm încă prima generație de copii. Un leu ne-a făcut să alergăm fuga-fuguța în primul copac. Nu știam de ce alergăm ca niște apucați când a apărut pisica aia cu coamă. Am înțeles peste mii de ani că am fugit datorită instinctului de supraviețuire, de fapt ni s-a făcut frică inexplicabil de răgătele animalului și creierul nostru a transmis picioarelor să o ia la goană orbește, oriunde, numai să scape de colții înspăimântătorii ai animalului sălbatic. Așa au fost primele 10 minute ale omenirii: fugind prin copaci de animalele din jur. După ce s-a lăsat noaptea și leu a plecat de sub copaci ne-am dat seama că ni s-a făcut foame. Cum ne-am dat seama? Foamea încă nu se inventase, nu? Cine ne-a spus că trebuie să mâncăm? Eeee, aici e aici. Și cum de am întins mâna după mărul acru ce se afla în fața noastră pe creangă și l-am dus la gură mușcând cu poftă din el? Era noapte, era frig și noi eram mai goi ca niciodată, fricoși și la mila animalelor sălbatice. Dar încă nu vorbeam între noi, nu că am fi fost supărați între noi, dar pur și simplu nu știam să articulăm cuvintele. Unul dintre bărbații care a coborât din copaci s-a scărpinat la testicule și a privit pofticios la sânii femeii din fața lui. Nu știa de ce penisul îi intrase în erecție, oricum, creierul lucrează fără să ne spună și nouă ce are de gând, e organul cel mai independent dintre toate pe care le avem la purtător.  Să ne înțelegem, n-a fost nimeni acolo să ne spună exact ce și cum, dar ne putem imagina cum bărbatul s-a retras undeva mai departe cu femeia, care simțise ceva pe dinăuntru și dânsa, așa cum spun moldovenii, și s-au împreunat pentru prima dată în istoria umanității, fără și știe de ce și mai ales de ce tocmai atunci în prima zi. Nu și-au vorbit, pentru că nu știau a vorbi așa cum comunicăm noi astăzi prin cuvinte, și ni se pare atât de ușor să ne îndoim într-un fel limba și să expulzăm sunete articulate cu ajutorul corzilor vocale din gât. Mă rog, detalii tehnice, nu are rost să explicăm mecanismul vorbirii, pur și simplu mergem cu imaginația mai departe lăsându-i pe cei doi să conceapă primul copil al umanității și trecem la a doua zi în care turma de oameni a înțeles că dacă se ruep o creangă mare dint-un copac se poat face o bâtă apărându-se de animalele sălbatice. În prima săptămână a apariției omului pe Pământ nu s-a întâmplat nimic deosebit. Dumnezeu, Allah, Budha et comp încă nu se coborâseră din Ceruri așa că oamenii hălăduiau singuri, fără scop și fără Dumnezeu în fundul gol prin păduri și pe câmpii. Și se plimbau și se minunau de cât de frumos e cerul și pământul, unii mușcau din tot felul de fructe din copacii, alții încercau ciuperci și alte ierburi, dar nimeni nu pusese încă la proțap o halcă de cărprioară pentru că încă nu inventaseră focul. Au prins un iepure pe care l-au mâncat crud și apoi unul dintre ei a fost mușcat mortal de o viperă cu corn pe care au tăbărât toți cu bâtele și au făcut-o ferfeniță. Dar și-au coordonat atacul prin semne. Prima omul care a plâns vreodată a fost femeia aceea care s-a împreunat în prima cu bărbatul acela care intrase în erecție și nu știa de ce. Cum a plâns și de ce? Simplu, primul bărabat din viața ei a fost mușcat mortal de un leu de picior și a stat cu el până i s-a scurs tot sângele din corp. Câteva ore a plâns încontinuu. Nu l-au îngropat, nici nu l-au incinerat, pur și simplu l-au acoperit cu niște crengi pentru că era noapte și trebuiau să fugă la prima peșteră pe care o descoperiseră mai la vale. Acel mușcat a fost devorat seara de o ceată de hiene, iar când s-au întors a doua zi au găsit la locul crimei, doar o bucată de mandibulă pe care se băteau doi vulturi necrofagi.

Mă rog, scurtăm povestirea, dăm pe repede-înainte, și ajungem la primul cuvânt rostit cu intenție. Cum și unde mergem în istoria primilor oameni? Vă mai aduceți aminte de primul cuplu? De el mușcat de leu și apoi devorat de hiene? Ea fiind însărcinată, prima femeie gravidă a umanității, a născut la nouă luni, regulamentar. Au ajutat-o celelalte femei din turma de oameni. Puștiul, căci a fost un puști, n-avea nume și a început să zbiere când a ieșit din burtă. După ce i-au tăiat placenta, de fapt i-au rupt-o cu dinții, femeile i-au dat pruncul în brațe, acesta plângea și primul lucru care l-a făcut, foarte straniu pentru femei, a fost să se înfigă cu gurița în mamelonii mamei. Apoi a continuat să plângă. Femeia era obosită și nemâncată după travaliul nașterii dar era foarte nedumerită cum de apăruse creatura asta simpatică și mâncăcioasă din burta ei. Și bărbații se adunaseră mirați și curioși și se uitau cu mult respect la femeia aceea întinsă pe crenguțe și iarbă moale care ținea în brațe un omuleț plângăcios. Atunci din mulțime s-a auzit prima dată un cuvânt, nu știm exact cine l-a rostit, poate că a fost chiar femeia cu puștiul în brațe, dar e foarte cert că acel cuvânt a fost ”mama”, nu în limba română, nu săriți iar cu teoria că România e cumva leagănul umanității, ci pur și simplu primul cuvânt rostit vreodată a fost înțeles de toți și însemna ”mama„ adică persoana care dă naștere unei alte ființe.

 

9 gânduri despre „Care a fost primul cuvânt?

  1. Animalele comunică intre ele. Cum o fac in ce limbaj nu stiu….ca eu nu ma trag din maimuță! E foarte interesant ca inca e mult mai simplu de descifrat limbi moarte dupa ceva scrieri decât limbile animalelor „vorbite” si la care putem observa si reactia la anumite „cuvinte”!

    Apreciază

  2. N-am înțeles ce vreți să spuneți în ultima parte a comentariului. Oricum, am reținut punctul de plecare al dvs: nu ne tragem din maimuță, am apărut pe această planetă vorbind în toate limbile pământului și pregătiți pentru orice. Toate dovezile că am trăit prin peșteri, că planeta asta nu ne-a aparținut de prima dată, gen dinozauri, mamuți și alte animale preistorice le treceți cu vederea.

    Apreciază

  3. Nu le trec absolut de loc cu vederea in schimb d-vastra vi se pare normal ca maimuță sa piardă o pereche de cromozomi întreagă si sa apara o specie mai buna reproductibila!!!! Pe vremea cand studiam eu genetica nu era asa!

    Apreciază

  4. Nu stiu cum era pe vremea dvs. In alta ordine de idei, negati ideea de evolutie, nici eu nu o gasesc multumitoare si cu multe lipsuri, ideea e cam asta: stiinta propune o forta care conduce Universul intreg, si anume forta de gravitatie, in schimb ce religia propune ca factor total pe Dumnezeu din cer, si in acest caz tot invizibil. Ceea ce deducem din cele doua teorii ca forta care ne conduce e oricum invizibila.

    Apreciază

  5. Nu o neg doar eu, a facut-o chiar Darwin, din cauza speciilor intermediare! In privinta „invizibilitați” lui Dumnezeu; este tot la fel de invizibil ca aerul trebuie ceva „condiții/antrenament” ca sa IL poti vedea/simți/recunoaște……dar asta e alta poveste!
    O seară buna!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s