Ce sunt politicienii și ce este politica (pe scurt, că ne plictisește subiectul)


Încă din timpuri imemoriale omenirea a avut nevoie de conducători. De ce? Pentru că ființele umane sunt ființe gregare care au nevoie de organizare pentru a supraviețui. Și când vorbim de organizare, vorbim de un set de reguli și de disciplină. Iar când vorbim de reguli și disciplină avem nevoie de cineva care să scrie regulile și cineva care să vegheze la respectarea lor. La început conducătorii erau cei care conduceau vânătoarea pentru că nu existau nici state și nici granițe. Toți oamenii se grupau în mici grupuri care se ocupau cu vânătoarea și culesul ocazional de fructe din arealul în care habitau. Nu exista nicio regulă scrisă și nici conducători ad litteram. Cei care erau mai pricepuți în a vâna animalele sălbatice, conducătorii vânătorii erau cei care hotărau, mai mult sau mai puțin, viața grupului de oameni. Putem presupune că acești conducători erau și tot cei care hotărau cine și când merge la ocupațiunea principală de furnizare a hranei. Mai târziu tot ei, cei mai pricepuți, și-au transmis cunoștințele celor din jurul lor. Mergând pe firul istoriei vom vedea că primii regi ai umanității erau niște războinici desăvârșiți. Adică, evident, cel care e cel mai priceput în arta războiului, implicit a vânătorii, este și liderul din arealul respectiv. Și totuși, cum și unde au apărut primii politicieni? După ce oamenirea a descoperit agricultura și s-a mutat la oraș au ajuns la concluzia că vânătorii nu mai sunt atât de importanți în luarea hotărârilor decisive pentru comunitate. În continuare regele era cel care dispunea cu puteri dictatoriale de soarta supușilor, politicienii încă nu se născuseră. Dar ei au eclozat în Grecia antică. Aici, unde aveau și bogății și armate și teritorii noi de explorat și cucerit au pus bazele statului așa cum îl știm noi astăzi. Și au împărțit idealist societatea în trei mari categorii: poporul, cel care îl apără, armata și cea din urmă categorie, deloc peiorativ, filosofii, cei care gândesc pentru ceilalți. Filosofii, gânditorii, scriau reguli pentru bunăstarea tuturor. Și uite așa au apărut semințele pentru politică și politicienii. După căderea Greciei, idea de democrației a fost aruncată vreo două mii de ani în bezna istoriei.

După două mii și mai bine de ani au apărut curentele politice:

  1. Liberalismul, care, mai mult sau mai puțin, pune accent pe o dezvoltare a societații prin mijloace economice și cu ajutorul celor cu bani, ceea ce este un lucru minunat în principiu, de unde a derivat și capitalismul. Ei stau la dreapta politicii, la drepta Tatălui, dacă pot spune așa.
  2. Socialismul, care are drept scop primordial grijă catre popor în general și toate teoriile pe care le promovează vizează mai mult o existență plăcută și plină de beneficii pentru omul de rând. De aici a derivat comunismul și stă la stânga Tatălui.

Deci, două mari curente, una promovează dezvoltarea societății și cealaltă promovează grija către cetățean. Restul care se află între ele, sau extremiștii sunt derivate din aceste două mari categorii care sunt de fapt perspectivele fundamentale ale omenirii: ne dezvoltăm, sau avem grijă unii de alții? Aceasta-i întrebarea.

Ce sunt în fapt politicienii? Sunt niște indivizii care aderă la una dintre aceste doctrine și o implementează în viața de zi cu zi. Că sunt aleși, că există un exercițiu democratic al votului prin care poporului îi alege, asta e cu totul a altă discuție.

Ideal politicienii sunt aici în slujba unui interes general pe care trebuie să-l pună în practică. Dar, în ultimii 200 de ani am înțeles cu toții că politica înseamnă bani, și anume gestionarea banilor strânși prin taxe, impozite și biruri. Că îi îndreaptă spre dezoltarea societății (fabrici, uzine, autostrăzi, cercetare etc-etc), sau populație (pensii mai mari, salarii mai mari, spitale, școli) sau spre propriile buzunare e adevăratul scop al politicii. Ce facem cu banii strânși? Practic legile statului ne constrâng ca lunar să îi plătim niște bani, pe care el, statul, îi cheltuie în interesul nostru, sau nu, cu ajutorul unor oameni care se numesc generic politicieni. Cu asta se ocupă în mare parte politicienii: ce fac cu banii noștri. Și pentru asta scriu legi și adoptă legi prin care ne spun că e mai bine așa, decât altfel. Strânsa legătură dintre bani și politicieni poate fi văzută în orice țară de pe planetă. Nicărieri politicienii nu sunt dezinteresați de banii colectați de la toți ceilalți. Toate libertățile și drepturile care rezultă din legile pe care le-au scris sunt în strânsă concordanță cu banii. Mai mult sau mai puțin politicienii sunt un fel de contabili care scriu legi, legi de toate formele și pentru toate sferele de activitate ale societații. Așa că mi se pare interesant de menționat că cei care ne conduc nu mai sunt de mult niște vânători perfecți, ci doar niște bieți (ne)fericiți care au de a face cu imense cantități de bani pe care i-au luat fără drept de apel de la populație și ar trebui să le cheltuie într-o armonie perfectă. Ceea ce este iluzoriu și hilar. Evident că niciodată nu vor fi toți mulțumiți. Și așa au apărut în istorie comunismul  și fascismul, formele extreme de guvernare a societății.

Revenind punctual asupra stării de facto din prezent: politicienii nu mai sunt de mult înregimentați în a respecta doctrina sub care activează, toată lumea vrea să mulțumească pe toată lumea, socialiștii țin și cu bogații și viceversa, liberalii țin și cu săracii. Cum ar veni, nu mai e nici stânga, nici dreapta, e doar un centru, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s