acolo lângă metrou


 

se adună o mulțime de femei frumoase

care aruncă cu pietre în mine

aproape că mă nimeresc

dar niciodată pe deplin

și nu înțeleg de ce

nici măcar nu le întreb de ce le aruncă

de unde au apărut toate pietrele alea în mijlocul orașului

cine le-a pus acolo

de unde ies toate femeile alea frumoase

și de ce tocmai atunci când plec eu la serviciu dimineața la prima oră

toate atât de frumoase toate atât de chic

în rochii de seară

și e atât de dimineață

încât e întuneric

dar ele mă așteaptă

și nu zic absolut nimic

mă rog uneori să mă nimerească una mortal

dar nicio șansă evident

iar seara mai sunt doar câteva dintre cele multe

nu le știu numele

dar tare aș vrea să le invit la o cafea

mă rog să le cunosc

poate să și fac dragoste cu câteva

dar ele nu mă nimeresc

și asta mă deranjează cel mai tare

uneori

în zilele mele libere

mă trezesc doar că să mă duc acolo lângă metrou

și le văd mă bucur mult că le recunosc

dar ele sunt placide

unele își scot din poșete rujurile altele oglinjioarele

se fardează cochet

ca și când se pregătesc să nu mă nimerească iar

și mi-e atâta ciudă

mi-e atâta ciudă că nu mă nimerește niciuna mortal

în diminețile alea triste când mă duc la serviciu

încât le strig tare pe nume inventate

dar ele nu mă observă atât de absorbite să devină și mai frumoase

și mai mortale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s