Martor incomod


În liniștea curată a nopții

Poți auzi cum planeta răsuflă greu în timp ce ne cară în spate prin neant

Uneori mă ridic din pat și îmi cer iertare pur și simplu în genunchi

Pentru mine pentru toți oamenii pentru toate păcatele noastre

Și atunci ea planeta încetinește între două stele ce seamănă cu două rândunici

Și tușește cumva trist

Brusc apar câțiva îngeri apar și încep să o împingă

Spre înainte poate spre dreapta

 

Atunci tristețea își dă masca câteva clipe de pe față

E atât de frumoasă femeia aceasta încât

Nimănui nu-i pasă de pumnalul pe care doar ce mi l-a strecurat adânc între coaste

Apoi își așează la loc masca superba mască

Iar planeta răsuflă și mai greu pentru că are de urcat

Muntele acela dintre cele două stele-rândunici

Iar eu trebuie să mă mai rog încă o dată pentru toți oamenii morți din Biblie

Pentru absolut toți

Uneori uit numele lor uit numele copiilor lor

Dar nu încetez până când nu se face dimineață

Atunci când oamenii se trezesc fără să știe

Cât de greu răsuflă noaptea planeta cărând în spate atâta tristețe

Anunțuri