Noaptea trifidelor


toată ziua de ieri gânduri de sinucidere au planat dintr-un colț în celălalt al minții mele

ca un stol de pescăruși în mijlocul oceanului căutând o insulă să se odihnească

s-au rotit s-au rotit

și noaptea târziu au cerut un pahar de vin să se răcorească

am vrut să te sun

să te întreb de ce toți îngerii lui Dumnezeu sunt orbi

dar telefonul rămăsese fără baterie

am luat o hârtie și am început să-ți scriu

dar toate cuvintele erau atât de negre

încât mi s-a făcut și mai mult frică

am ieșit pe stradă

câteva stele se prinseseră într-o plasă a norilor

ca niște pești ce urmau să sfârșească în vârful unui cuțit de bucătărie

undeva de la o fereastră deschisă se auzea un pian trist

nu există în cartierul meu niciun pianist

poate că era doar cântecul sirenelor pe care îl auzeau marinarii în apropierea morții

am vrut să te sun iar

dar telefonul meu apela un singur număr

orice tastă aș fi apăsat

am renunțat

mi-am aprins o țigară

și am început să aud foarte clar glasuri de pescăruși în mijlocul Bucureștiului

care se roteau deasupra mea

ca și când găsiseră o insulă în mijlocul oceanului

atunci m-am liniștit

de partea celalată a străzii

umbra care mă urmărise de când coborâsem din casă

a dispărut într-un final

Anunțuri

Autor: Albert V. Cătănuş

scriitor, dramaturg si poet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s