Năvod


​Într-un final totul devine neverosimil de simplu

Praful se așterne peste aripi

Peste orice nevoie

Peste orice necesitate primară

Lumea nu devine un loc mai bun

Cutremurele de pământ nu te mai sperie

Îngerii se pierd la cozi interminabile  de unde vor să cumpere fericire

Oamenii nu mai sunt buni sau răi 

Sunt niște siluete

Care cel mult îți obturează ecranul unde îți derulezi filmul tău

Planeta în sine acest glob uriaș albastru

Îți devine singurul frate care te poate ține de mână 

Prin călătoria prin Univers

Prin călătoria spre moartea ta

Și numai a ta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s