în fiecare zi îmi înscenez moartea
cu foartă multă atenție și tandrețe
mă scol imediat după ce sună alarma dimineața
eventual fac un duș, beau cafeaua
fumez două-trei țigări
și mă arunc rapid în primul metrou care-mi iese în cale
ca într-un sicriu, ceva de genul ăsta
nu cobor niciodată la ultima stație
o păstrez pentru scena finală
oamenii din jurul meu habar nu au că eu de fapt exersez moartea
unii zâmbesc, cei mai mulți sunt însă absorbiți de propriul lor scenariu
și reușesc să-mi leg șireturile fără să mă gândesc la tine
apoi îmi aduc aminte că nu sunt erou, nu sunt aprope nimic
și că de fapt toate poeziile trebuie să fie triste
altfel nu ar mai fi poezii
și merg spre ieșirea de la metrou
exact cum este prevăzut în scenariu
negândindu-mă la nimic altceva decât la tine
iar în spatele meu aud cum corul intonează un cântec trist
dar nu mă opresc pentru că totul e exact așa cum trebuie să fie
cadem în fiecare zi pentru că exersezăm viața pe modul iubire
și niciodată nu iubim atât cât trebuie pe ceilalți
și trebuie să o luăm de la capăt pentru a învăța
că Iisus e fiul lui Dumnezeu iar Iubirea e fiica Lui
Baaa amigo dupa atatia ani inca mai scrii… de ceee??? care e pontu… tu mergi cu metrou si zici ca scrii poezii triste….so what ca ai tu bani de belete la metro… poieziile tale nu-s triste pt caci nu exprima nimic. Tu mergi cu metroul si intelegi ca jesus e fiul lui god… so what? ce faci, te-ai dat pe propaganda ehovista??? alooo, provinciaaaa…. „în spatele meu aud cum corul intonează un cântec trist dar nu mă opresc pentru că totul e exact așa cum trebuie să fie” baaaa, daca iti intoneaza lumea un cor de critici atunci cum nu te opresti? pai nimic nu e cum trebuie aici in textila asta… bre, astea-s figuri !!! „niciodată nu iubim atât cât trebuie pe ceilalți” ce, vrei sa zici ca tu ma iubesti pa mine? Hai, bre, la gara, lasa tesctele!!! balarie, fiule, balarie!!! ia sapa si fa curat in gradina literara!
ApreciazăApreciază
Comentariu aprobat! 🙂
ApreciazăApreciază