Al doilea poem e întotdeuna mai frumos – Pentru Diana


Primul poem îți venea splendid

Era un fel de voal care îți acoperea

Palmele, părul, privirea, putința-neputința

Și zâmbetul

Era atât de al tău încât ți s-a dizolvat în sânge

Ca o mireasă în ziua nunții în brațele Lui

Și dacă l-ai fi citit cu mare atenție

mi-ai fi spus

”Are același ritm interior ca și Tatăl Nostru!”

Dar ai preferat să pleci

și să nu guști din el

acum îl dorești

vrei să muști din el ca din fructul acela care a adus umanitatea

la doi pași de Iad

și zâmbești ca o desdemonă

cu un set nou de batiste

ce vrei mai mult decât un biet poem de dragoste?

Ahhh!

Într-o zi ai să mă cauți, dar nu ai să găsești nimic altceva decât

Umbra unei inimi pe inima ta

Și totul se va sfârși pentru tot, Diana!

Căci timpul și iubirea nu se mai întorc niciodată, chiar dacă

Le dai apă vie și bucăți din trupul tău de mâncare!

Amin-amin-amin!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s