Te conjur să citești asta


Tu ești un om care și-a pierdut toate crucile,
Nu îmi vorbi, nu-mi cere pâine, nu-mi cere apă
Nu te uita la mine, nu respira în fața mea
Nu te arunca la picioarele mele, pentru că nimic din toate astea nu mă impresionează
Fugi departe, fugi și caută un altcineva, pentru că eu sunt un om căruia nu-i pasă
Dacă mori, dacă trăiești, dacă iubești.

Sau dacă iubești ceea ce iubesc și eu
Roagă-te să-mi fie somn și să adorm cu mâna peste rănile tăle
Doar așa ai să-ți aduci aminte că iubirea nu se oprește niciodată
Nici pe timp de pace, nici pe timp de război,
Nici pe timp de ploaie, nici în fața unui mormânt
Nici măcar în fața unui dumnezeu știrb.

Toate lucrurile tale frumoase
S-au făcut mici-mici, încât ies prin atmosfera terestră
Și rămân în siajul Pământului prin Univers ca niște bărcuțe de hârtie
Ale nimănui
Și triste se scufundă într-un mâl negru
Unde nu este nici iubire, nici ură, nici frumusețe, nici oameni.

Și acum, după ce vei citi toate astea
O să mă numești un maniaco-depresiv
Un criminal în serie
Numai ca să-ți hrănești ego-ul bolnav de paranoia
O să pleci la culcare mulțumită și satisfăcută
Că și astazi ai mai ucis o zi, pur simplu te-ai pișat pe ea și pe mine,
Dar ziua asta nu era a ta, distruso, era ziua mea, mă iubeam cu ea ca și când era o fecioară.
Și știi ceva? Nici măcar nu am vorbit serios!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s