Însuşi Satan foloseşte Facebook


În oraşul ei de provincie nu se petrecea nimic notabil cu anii. În ultimul an de zile nu s-a întâmplat decât să-l aresteze pe unul care s-a îmbătat şi a urinat pe uşa biroului primarului pentru că nu-i dăduse autorizaţie să-şi pună smoală pe bloc. Ştirea a apărut la orele 19 şi 17 minute la televiziunile naţionale, peste 2 minute după ce trecuse prime-time-ul. Şi asta a fost tot. Pentru ea era doar o zi normală. S-a trezit la 7 şi puţin, şi-a băut cafeaua, a fumat două ţigări lungi şi subţiri, şi-a verificat mesajele de pe Facebook, a dat câteva like-uri la pisicuţe şi copii drăgălaşi, apoi a mâncat un sandviş cu salam şi a ieşit afară. Nu făcuse nimic deosebit în viaţă, nu avea copii, nu avea casă, nu avea nimic. Iubiţii o părăsiseră unul câte unul şi acum aştepta o minune în viaţa ei. Ea şi încă 2 miliarde femei din lumea întreagă aşteaptă o minune toată viaţa. În ultimul timp merge la biserică în fiecare duminică, cădea în genunchi pe la toate icoanele, milostivea pe cerşetorii de la intrare şi arunca câteva bancnote în cutia milei. Se simţea mai bine acolo printre pereţii aceia înalţi şi pictaţi după reguli dumnezeieşti. Apoi, mirosul de tămâie îi făcea bine, parcă gândea mai limpede. În duminica aceea se ducea la biserică. La 8 era deja în faţă. A intrat. Popa cânta de zor: „Doamne, milueşte! Doamne, milueşte!” A făcut turul icoanele, ca nişte prietene vechi, a căzut de câteva ori în genunchi şi apoi s-a aşezat pe un scaun mai lateral. Asculta în tăcere slujba şi se închina lar de câte ori observa că o făceau cu evlavie bătrânele de lângă altar.
Lângă ea s-a aşezat un domn elegant. Avea o pălărie neagră cu boruri largi, pantofi strălucitori şi pantaloni la dungă. Mirosea de zeci ori mai frumos decât tămâia din jur. Nu înţelega niciodată mare lucru din cuvântarea preotului, mai ales că acesta era şi un pic peltic. De data asta însă, nu era deloc atentă la cuvintele acestuia care repeta întruna că Dumnezeu trebuie să ne apere de cel rău. O captivase total bărbatul de lângă ea. Nonşalant îşi scosese telefonul performant şi intrase pe Facebook. Ba chiar observase că şi dăduse un Check In din biserică. I s-a părut un tip mai nonconformist. Tipul nici măcar nu o privea, cu toate că ea aproape că se mutase pe scaunul lui. Pe Facebook intra cu numele de Vlad de Beelzebul. Aristrocrat sadea. Aproape că nu mai rezista, îşi dorea din toţi porii să-şi scoată telefonul mobil şi să-i dea un add instant. Dar îi era jenă de bătrâna de lângă ea care plângea cu nişte lacrimi uriaşe şi se închina foarte larg. Nu înţelegea de unde atâta credinţă. Nu citise niciodată Biblia, şi la biserică mergea pentru că-i spuseseră nişte vecine de palier că Dumnezeu te ajută să-ţi găseşti soţ şi să faci şi copii. Se gândea acum că Dumnzeu lucra în favoarea ei pentru că îi scosese în cale acel bărbat chipeş. Trebuia doar să se roage încă puţin la Dumnezeu şi bărbatul acela o va invita la o cafea. Zis şi făcut! S-a închinat larg şi după ce a terminat de făcut crucea, bărbatul miraculos i-a zâmbit. „Deci, Dumnezeu chiar ajută.” şi-a zis în gând.
Nu mai arăta chiar foarte bine, avea totuşi o vârstă. Sânii erau cam lăsaţi, avea câteva riduri în dreptul ochilor, puţin mai multă celulită, mă rog, nu era chiar de lepădat. Bărbatul acela misterios, Vlad de Beelzebul a fost foarte galant: a invitat-o la restaurant, a plătit tot, a plimbat-o cu maşina lui elgantă prin oraş. I-a declarat că este din capitală şi era doar în trecere. A fost un gentelman: când a penetrat-o prima dată i-a cerut să închidă ochii când a intrat în vaginul ei. Aşa cum se făcea acum 100 de ani pe vremea bunicilor. După câteva intrări-ieşiri rapide şi-a dat seama că bărbatul acela avea un penis imens şi foarte negru. Ca de drac. Deşi nu mai făcuse sex de aproape un an şi jumătate a fost la înălţime. Vlad a penetrat-o din toate poziţiile. Chiar şi anal. Nu s-a împotrivit deloc. Ba chiar i-a plăcut. Bărbatul acela a terminat de şase ori în vaginul ei şi odată în anus. Sperma îi mirosea urât, foarte urât, dar a crezut că miroase aşa de afară de la ghena de gunoi.
Când a plecat i-a mulţumit frumos, i-a lăsat cartea lui de vizită şi 666 de euro cash. A încercat apoi în zadar să-l contacteze pe Facebook, dar parcă intrase în pământ, nu exista niciun Vlad de Beelzebul pe Facebook. După câteva săptămâni a crezut că tot ce i s-a întâmplat a fost un vis frumos. Dar avea încă banii necunoscutului, cartea lui de vizită şi mirosul acela urât de spermă din vagin. După o lună de la întâlnirea cu Beelzebul a înţeles că rămăsese gravidă. L-a sunat entuziasmată. Dar nu răspundea decât un robot într-o limbă pe care nu o înţelegea.
Burta îi era imensă. Medicul s-a speriat şi i-a propus să facă un avort. I-a spus că nu înţelegea ce se întâmplă în placenta ei. A trimis-o în capitală. Acolo s-au adunat în jurul ei o grămadă de doctori cu barbă şi vorbeau cu nişte cuvinte pe care nu le înţelegea. I-au propus să avorteze. Clar că nu voia. Era un dar de la Dumnezeu, se gândea ea mereu. Nu poţi arunca un dar de la Dumnezeu la gunoi. Şi a plecat cu trenul în oraşul ei de provincie. Era foarte greu pentru ea. Medicii i-au spus că sunt cel puţin 6 copii în burta ei. S-a bucurat. Era foarte rar ce se întâmpla cu ea. Un caz la 2 milioane de naşteri, poate şi mai mult. Vecinele de palier, aceleaşi care au trimis-o la biserică, i-au repetat să ducă la biserică şi să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru cele întâmplate.
S-a dus. Dar nu a putut. Parcă o forţă invizibilă nu o lăsa să treacă de uşă. A avortat chiar acolo lângă uşa bisericii. Nu era transportabilă, aşă că medicul de pe ambulanţă a moşit-o acolo, chiar la intrare. Saşe pui de om, negrii ca tăciunele şi plin de solzi i-au ieşit din burtă. A leşinat când l-a văzut pe ultimul. Unul mai urât ca altul. Au venit şi televiziunile din întreaga lume. Orăşelul ei de provincie căpătase o faima mondială. Comerţul cu suveniruri în formă de drac a ajutat foarte mult economia oraşului. Primea pentru fiecare interviu peste 666 de euro. Era mulţumită. Copiii i-au fost luaţi pentru cercetări de diferite institute şi facultăţi internaţionale. Avea listă plină de Facebook şi chiar îşi făcuse un iubit. Toată lumea se mira de întâmplarea ei cu Vlad de Beelzebul, care înţelesese până la urmă că e un fel de „drac”. Ea le repeta tuturor că e un domn galant şi politicos şi oamenii nu o credeau. Şi la fiecare interviu spunea acelaşi lucru, că l-a întâlnit pe Satana în biserică şi că acesta intra pe Facebook ca orice muritor.
S-a măritat, îşi construise o casă, avea doi copii frumoşi, albi şi fără solzi şi lumea a ales-o în Consiliul local al primăriei. Oraşul înflorise şi toate astea datorită ei. Ea le spunea tuturor să meargă la biserică, să se roage şi să creadă în Dumnezeu. Numai că ea numai era primită în biserică, preotul spunea că este unealta lui Satan pe pământ, dar nu putea explica ce cauta însuşi Satan la slujba lui. Dar ea credea în Dumnezeu, precum Iov din Biblie.
Despre cei şase pui de drac n-a mai auzit nimic nimeni niciodată. Se spunea că au fost ucişi de Arhanghelul Mihail într-o singură noapte, dar asta e o altă poveste care s-a întâmplat şi care merită povestită.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s