Abandonarea lui Dumnezeu


În fiecare seară îmi este prea frică să mă întorc acasă. Îmi iau târnăcopul şi pleznesc în asfalt până ajung aproape de locul acela cald. Mă rostogolesc în groapa din asfalt şi ascult maşinile care ocolesc noul meu domiciliu. Uneori îmi este frică că se va opri un cetăţean şi va fi curios să vadă cine e pe fundul gropii. Şi atunci mă chircesc. Cred că cetăţeanul acela are barbă şi vorbeşte foarte gros. Şi mâini păroase. ”Cine mama dracului e aici în asfalt?!” Atunci voi ridica o mână încet de pe fundul gropii. ”Sunt neînarmat, cetăţene bărbos! Nu trage!” Dar e linişte, nicio maşină nu se opreşte. Mă întorc pe partea celalaltă. Cerul e senin. Îmi place să aştept. Aşteptarea te face puternic. Dragostea te face puternic. Dumnezeu te face puternic. ”Îmi aştept iubita. Îl aştept pe Dumnezeu.” Cetăţeanul bărbos a plecat fluierând. Din buzunar îi atârna o batistă murdară. M-am ridicat în genunchi. Se îndepărta. Am fluierat. ”Hei, o să-ţi cadă batista din buzunar!” S-a oprit, s-a întors spre mine. Nu mai avea barbă, avea chipul lui Dumnezeu. Ochii îi străluceau puternic. Într-adevăr. Dumnezeu venise lângă groapa mea din asfalt, avea o batistă murdară. Mi-a făcut semn cu mâna și a dispărut în noapte. Probabil că îl va lovi o mașină din spate și va muri. Mi s-a făcut brusc milă de toți cetățenii planetei. Vor rămâne fără sprijin moral. Am sărit sprinten din groapă și am fugit spre locul în care dispăruse. Am auzit un claxon puternic și un scrâșnet de frâne. M-am întors. Un individ bărbos a țâșnit dintr-o rablă roșie cu o bâtă de baseball în mână. ”Îți rup oasele, nenorocitule!” ”Stai! Nu da, cetățene șofer! Alerg după Dumnezeu. E chiar în fața noastră, îl vezi?” Individul bărbos a coborât bâta. ”Hai, urcă în mașină. Ajungem mai repede. Sper să nu dea peste el vreun nenorocit.” De oglinda retrovizoare atârna un crucifix de plastic. ”Se fumează?” A dat din cap că da. Am aprins o țigară. Dumnezeu era chiar în fața noastră. ”Sunteți căsătorit, cetățene bărbos?” ”Am fost, o curvă!” A lăsat geamul din fața lui și a scuipat. Apoi a exclamat iar. ”O curvă!” ”Vreți o țigară?” ”Nu. Vezi că am o sticlă de votcă pe bancheta din spate.” I-am dat-o. A înghițit o gură mare. ”O curvă!” ”Oprește!” A pus frână. ”Tu știi cine sunt eu?” ”Unul care îl urmărește pe Dumnezeu.” ”Nu e de competența mea să-l salvez pe Dumnzeu de la un posibil accident rutier!” ”Nici a mea!” ”Dă-mi sticla.” Am băut. Avea un gust oribil. Am coborât ca să vomit pe marginea șoselei. Bărbosul a demarat în trombă. Pe cer se vedeau stelele. M-am așezat în iarbă cu mâinile sub cap. Se auzeau greierii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s