Poem


tot timpul am avut impresia în dimineața asta
că am un destin glorios, nu știu de ce
poate din cauza ta, poate din cauza soarelui care încerca să se cațere pe copacul din fața scării
en fin, am mers așa cu senzatia asta vreo câteva străzi și apoi am înțeles
de fapt gloria nu vine niciodată așa pe nepusă masă
trebuie mult sânge, multă suferința, multă iubire
mi-am afundat mâinile în buzunar
și neuronii mei au început să prelucreze o melodie pe care o găsisem în niște amintiri
suna frumos
apoi m-am gândit iar la tine
cred că acum vreo 1000 de ani în urmă bunicii noștri s-au întâlnit cumva pe o câmpie
și au discutat aprins preț de câteva ceasuri și au făcut schimb de adn
sau ceva asemanator, probabil au schimbat talismanele de la gât sau ma rog, chestii spirituale, ceva ce mă depașește
pentru că am senzatia pregnantă că te cunosc dinainte de a mă naște
ai fost mereu în mintea mea acolo ca și când ne-am fi întâlnit acum o mie și ceva de ani
când oamenii mergeau în cruciade sau ardeau pe ruguri, noi doi ne-am mai întâlnit cumva pe o câmpie
am discutat aprins câteva ceasuri și probabil am facut schimb de adn
prea te simt atât de mult în mine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s