Mielul, cangurul şi Iuda


La colţul străzii era mielul. Nu behăia. Nu avea motiv. Fuma liniştit dintr-o ţigară Chesterfield. Trecătorii se opreau, îl mângâiau pe creştet, îi spuneau cuvinte dulci şi apoi se urcau în tramvai. Istoria se repetă zilnic. Cineva a adus de acasă un carton pe care a scris ”Ocrotiţi şi miei vagabonzi!” şi l-a aşezat cuminte în faţa mielului. Noaptea mielul pleca spre livada lui. Lângă oraş e o magnifică livadă de cireşe. Linişte. Multă linişte în livadă. Aici nu îndrăznea nici un trecător să se avânte. Legenda locului spunea că un fost poet fusese alungat de prostime aici. Exilat între cireşi. Poetul murise de mult. Într-o dimineaţă un prichindel cu ghiozdanul în spate a descoperit cadavrul poetului bălăngănindu-se de o cracă. La picioarele lui stătea mielul şi fuma dintr-o ţigară Chesterfield. Avea un zâmbet sarcastic. ”Na! Bine ai păţit, fraiere! Atâtea poezii te-au adus la sinucidere.” Mai departe ştim cum toţii ce s-a întâmplat. Mielul a devenit berbec şi a fost sacrificat de ziua oraşului. În locul lui la colţul străzii se află un cangur acum. În marsupiu poartă un volum de versuri cu autograf. Aparţine poetului alungat de mulţimea năucă în livadă. Câteodată, când tramvaiul se opreşte în staţie, scoate cu lăbuţele lui mici volumul cu autograf şi îl arată victorios trecătorilor. Atunci câteva babe şi moşi se opresc şi exclamă sfătoşi: ”Nu mai scrieţi, maică, poezii! Că o luaţi razna cu toţii şi o să atârnaţi ca Iuda de cracă!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s