Poeţii sunt niște patroni de oameni (voi releva toate detaliile picante)


În primul rând toți poeții au pixuri performante
Prin care țâșnește poezia ca o spermă albastră (calitate superioară, desigur)
Țâșnește ca un prădător deghizat, ca sperma umană
Poeților le place brânză de oi
Asta îi ajută să rămână în contact cu lucrurile frumoase ale animalelor de la țară
Și întotdeauna poeții sunt niște indivizi viguroși
Nu există nicio boală care să-i răpună
Să-i urce în pat (desigur)
Poeții au o singură slăbiciune: își iubesc țara în care s-au născut
Și de aceea uneori mor prea repede prin parlament sau prin comisii de etică
Și totuși poeții trăiesc cel mai mult dintre toate categoriile umane
Unii ajung să dirijeze avioanele pline de romantici care plutesc deasupra Parisului
Că niște păsări oarbe
Alții scriu atât de multe versuri încât apartamentele vecinilor
Sunt inundate de flori, păsări exotice și femei frumoase
Poeții sunt stăpânii oamenilor
Le ciopârțesc destinele că pe niște bucăți de cretă
Le educă copiii
Le lasă gravide virginele
Și le fură mâncarea de pe masă
Dar ăsta e farmecul poeților
Pot face orice cu niște cuvinte pe care le amestecă pe pagină albă
Din care un pix magic (desigur) scuipă toate intimitățile planetei
Toate slăbiciunile și reveriile ei