Poem pentru o iubită perpetuă


Motto: “Nu am simţit niciodată că pielea mea nu ar putea rezista vreunei femei”

Tu treci prin mine, prin piele, prin creier, prin strucutura mea de rezistenţă
Prin nucleul meu dur (la care am muncit atâţia ani, 33)
Ca şi când eu sunt un bol plin cu apă
Care ia forma inimii tale

Pe undeva toată umanitatea mea se reduce la tine
Toţi oamenii de pe planeta asta, prietenii cu care dau mâna
Toate personajele din cărţile pe care le-am citit
Se unesc toate în tine

Toţi s-au strâns în jurul meu
Ca în jurul unui foc de tabără şi mi-au zis:
“Albert, vrem să-ţi dăruim o iubită perpetuă
O femeie în carne şi oase
Cu păr minunat, sâni tari, fund exotic şi mişcări legendare în pat
O fiinţă care trăieşte doar în preajma poeziei”

Aşa cum odinioară oamenii construiau
Aşezări lângă o sursă de apă sau sus pe dealuri
Ea va sta nedezlipită lângă mine
Eu sunt hrana ei zilnică, pădurea care o îngrijeşte

Mi te-au dăruit pe tine
Iubita mea perpetuă
Motorul vieţii, cea care îmi toarnă oxigen în sânge
Cea care aduce în fiecare dimineaţă o fereastră nouă prin care
Lumea işi schimbă forma şi culoarea
Lucrurile par mult mai uşoare, bucăţi de plastilină
Pe care le modelăm după bunul plac

Tu eşti însăşi fereastra prin care privesc afară sau privesc în mine
Nu poţi fi sintetizată într-o pastilă, într-un singur corp
Te văd mai ales după ploaie în lacurile de pe Calea Călăraşilor
În oglinzile retrovizoare faci mereu cu mâna
Sunt mândru să fiu cel mai iubit dintre iubiţi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s