în general orice femeie are o poveste tristă
se spune că femeile au aripile mai lungi decât ale iubiţilor
mătură mult mai uşor mizeriile de pe caldarâmul cotidianului
în schimb iubitul ei e mai înalt
are un fel de cască de protecţie omiprezentă, purtată sub brat
câteva ţigări în pachet
mai multe apeluri nepreluate
când se întâlnesc îşi lasă casca pe fotoliu
ea se aşază goală peste el ca într-un coşciug
acoperindu-i faţa cu aripile ei lungi, foarte lungi
ca un voal alb
stau aşa preţ de câteva minute
timp în care fluidele iubirii trec prin epidermă
apoi se despart
femeia devine tot mai tristă
iubitul ei şi mai înalt
atât de înalt încât i se potrivesc perfect
aripile ei lungi
luate cu împrumut până la următoarea întâlnire
el ia restul de la pâine
îl dă copilului cu mâna întinsă
începe să ningă
