Cititorul nostru, stăpânul nostru?


(Intro)
Pentru ca să fie treaba clară
Trebuie să spunem cu mâna pe foaia de hârtie
(cum ar veni fotbalişti care ţin mâna dreaptă în dreptul inimii
când se cântă imnul naţional,
adică, vezi-Doamne, imnul poeţilor vine de pe foaia de hârtie, deşi, fie vorba între noi,
cine mai scrie pe hârtie când sunt atât de ieftine laptopurile)
Că poeţii nu scriu pentru voi
Adică pentru voi cititorii de ocazie

(Strofă explicativă)
Mie, sincer, nu-mi plac cititorii mei
Mi se par nişte frustraţi cu gânduri de astea care nu depăşesc 3 metri în înălţime
Eu aş vrea să-mi selectez pe cei care îi fac părtaşi la tragediile mele
Să fie un fel de superiniţiaţi care, doar citind primul vers, să ştie cum se va termina toată poezia
De fapt, eu cred că sunt singurul meu cititor profesionist
Restul sunt nişte „baistruci” ca să-mi citez fratele

(A doua strofă explicativă)
Şi, în plus, poeţii sunt priviţi ca nişte ciudaţi
De exemplu, eu, trebuie să nu deconspir celor din jurul meu
Că mă dau de-a dura pe versuri albe
Pentru că poeţii sunt nişte indivizi care sunt recepţionaţi
De mentalul colectiv
Drept nişte neadaptaţi
Dar e fals
Când apăs pe taste, cei din jurul meu mi se par că sunt doar nişte
Exemplare dintr-o grădină zoo
Singurul adevăr e aici, pe foaia asta de hârtie
Aici e regatul meu
Aici totul mi se supune
Îmi face plecăciuni
Aici sunt cele mai tari iubiri şi cele mai preţioase premii nobel

(Citeşte cu atenţie mărită, aici se dă lupta. Nucleul din nacelă.)
Dar am şi o reţinere când vă dau vouă o parte din mine
Cum ar veni sunt în pula goală
Şi toată lumea se uită la mine
„Ha-ha! Ce naşpar e fraieru’ ăsta!”
Cam asta e replica care sare prima dată din gâtlej
Şi atunci, unde să te mai ascunzi, Alberto?
Dacă nici foaia de hârtie nu-ţi mai oferă nicio protecţie,
Care ar mai fi ultima armă a unui poet
În faţa unor gloate de cititori amatori?

(Demo)
Soluţia ar fi să scrii uşor pentru mase
Imagini facile, gagici dezbrăcate, libidouri şi eroi potenţi
Poezia trebuie să facă stânga spre golănisme
Să intre în ring la K1
Să se dea cu maneliştii şi cocalarii cu lanţuri de aur scoase la vedere peste tricou
Poezia trebuie să facă bani, să fie şmecheră
Poeţii trebuie să iasă la mall la braţ cu blonde siliconate
Să fie un brand monden
Mă rog, până la urmă
Poezia trebuie să se transforme
S-au dus de mult vremurile în care poeţii existau doar după moarte

(Refren)
Poeţii trăiesc aici printre noi
Cititorii trebuie să înţeleagă un lucru
Poeţii nu aparţin acestei lumi, ci lumea le aparţine.

(Masa şi dansul la următoare lansare a mea de la Buenos Aires.)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s