Poeţii sunt avioane de hârtie
Care ajung acolo unde niciun F16
Nu a ajuns niciodată
Pentru că sunt dotaţi
Au o hartă a cerului în palmă
Şi câteva vise care cântăresc cam cât ar trebui
să cântărească un balon cu aer cald
Dar cel mai mult avioanele de hârtie
Se retrag în hangarele minţii
Şi ies de acolo doar când
Vremea de pe foaia de hârtie e senină
Iar iubitele se dezbracă în ritm ditiramb
Ole-ole! Poezia nu mai e!
Priza de hârtie 
ce avioane pretenţioase. 🙂
spor-t la scris!
ApreciazăApreciază
ale naibii avioane 😀
ApreciazăApreciază