Când pleci de acasă


o iau razna ca într-un film horror
deschid ferestrele, toate uşile, dau televizorul la maxim
radioul, pornesc cuptorul cu microunde
aprind orice lumină, de pe hol, de la intrare, din living
pun veioza albastră în mijlocul dormitorului
aprind toate lumânările din baie
trag de lanţul wc-ului din 15 în 15 minute
pornesc duşul, apa de la bucătărie, prăjesc toate ouălele din cofraj, toate treizeci
le aşez două câte două în farfurii, tai pâinea, brânza şi pun totul pe gresia albă de la bucătărie
printre şerveţe şi tacâmuri
scot florile din glastră şi mă culc cu ele sub pled
mă trezesc după 2 ore
caut în coşul de gunoi foile rupte din calendar să mi le lipesc pe piept sub tricou
mut peştii din acvariu într-un borcan verde de 25 de litri, octogonal
şi îl aşez în faţa porţii
abandonându-l ca pe mesia în mijlocul deşertului
lui Blacky, labradorul negru, îi scot zgarda
”Du-te în parc, stai cu băieţeii şi fetiţele de la gradiniţă!
Azi bucură-te de oameni, eu nu mai pot!”
vreau să arăt oricui că şi singur sunt puternic
îmi mut patul în mijlocul străzii
să dorm acolo
să simt oamenii trecând pe lângă mine
felicitându-mă
”Bravo, Albert, ai făcut o treabă bună, eşti puternic şi singur!”
dar după 30 de minute experienţa îmi repugnă
încep să le cerşesc frunze să mi le aşez peste ochi
ca un pansament împotriva durerii
orice rafală de vânt mi se opreşte în coşul pieptului printre vasele de sânge care confundă inima cu ficatul
rinichii se fac mici-mici, ca două vrăbiuţe în colivie
iar fiecare furnică ducând o firimitură de pâine pentru suratele ei
ţipă la mine
”Mai taci, eşti exasperant, Albert, singurătatea e o virtute, nu un viciu!”
dar se face târziu şi nu mai vii
luminile de pe stradă se aprind
maşinile claxonează mai puternic
iar oraşul se îndoaie ca un arc în jurul meu
gata să-mi demonstreze că iubita mea e vârful unei săgeţi care mi-a rămas înfipt între coaste
iar medici vor spune
”Cadavrul lui Albert nu prezenta leziuni interne nici semne de violenţă,
cauza cea mai probabilă a decesului este o stare acută de singurătate
declanşată de iubita lui care l-a părăsit în mijlocul unui vers de dragoste!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s