Poezia mişcării în doi


ea
intră
păşeşte încet, podeaua scârțâie
o aud din bucătărie
rochia cade
fumul se oprește
încă fumez
ştiu că a intrat
o simt de la 10 000 km
ca un rechin sângele în apă
înca nu mă duc la ea
desculță pe podea
tace
doar inimile emit ultrasunete
undeva o maşină a poliției trece
o bătaie în uşă, tusea vecinului de dincolo
pereții umezi de așteptare
un ness, un mars
părul lung și negru afrodisiacul perfect
ochii se lipesc de spatele ei
secundele se adună într-un pahar de apă
şi stau acolo înţepenite
o ating pe umeri
încet cu un deget
ea zâmbeşte
rochia este tot acolo
mărgelele se lovesc de sânii goi
se întoarce
îmi caută ochii mâinile limba inima
totul este real
semiîntunericul florile din vază petalele de trandafiri de pe cearceaful alb
crema de corp de pe noptieră cuțitul lung și negru din sertar
îi mângâi obrajii
îi miros inima
sângele se decolorează brusc ca în preajma morții

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s