nu văd niciodată nimic


nu am ceas nu muşc din brichetă
nu dansez niciodată gol în faţa oglinzii
nu recunosc îngerii pe stradă
şi am un stilou în gât care vorbeşte mai tare ca mine
dar toate astea sunt mizilicuri
eu de fapt, niciodată, absolut niciodată, nu am văzut nimic
am aşa o nostalgie că dacă l-aş vedea pe tata
aş fi o fiinţă de carne şi sentimentalisme de sufragerie
dar aşa nu
pas
aş putea să văd cum păsări hexagonale se ridică la cer
cum meteoriţii lovesc noapte de noapte planeta asta singură
sau celulele moarte atârnând de un fir de păr
o adevărată orgie vizuală
dar nu văd
jur că nu văd
şi nu înţeleg de ce
cei din jurul meu pari mulţumiţi de ochii lor
de minunaţii lor ochi
şi totuşi ei spun că văd tot ce se întâmplă pe planetă asta singură
numai eu nu văd nimic niciodată
nici măcar nu am văzut cum a murit tata

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s