Festivalul naţional de umor “Ion Cănăvoiu “, 2010, categoria proză scurtă, câştigător Albert Cătănuş


Consiliul Judeţean Gorj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Biblioteca Judeţeană “Christian Tell”, Şcoala Populară de Artă, Asociaţia Epigramiştilor din România, Asociaţia Naţională a Caricaturiştilor, Grupul de publicaţii “Flacăra”, Liga Culturală “Fiii Gorjului”, Consiliul local şi Primăria Runcu, Societatea Umoriştilor Gorjeni organizează, în perioada 22-24 oct. 2010, ediţia a XVIII-a a Festivalului Naţional de Umor „Ion Cănăvoiu”

CATEGORIA PROZĂ SCURTĂ, ESTE DESEMNAT UN SINGUR CÂŞTIGĂTOR, ALBERT CĂTĂNUŞ.

FRAGMENT DINTR-O PROZĂ UMORISTICĂ PARTICIPANTĂ LA CONCURS

PSIHOZA ARE O NOUĂ DENUMIRE, ALBERTO

-Bună dimineaţa!
-Bună dimineaţa!
-Domnule poliţist, nu mai suport, domnule! NU mai suport! Nu mai dorm nopţile! Nu mai pot scrie o poezie şi eu ca un poet consacrat on-line din cauza lui Alberto!
-Poftim?
-Alberto e un derbedeu…
-Stop! Pauză! Fiţi clar!
Poliţistul din spatele biroului se ridică în picioare. În faţa lui stă un mustăcios cu ochelari. O ramă groasă gen Perpessicius şi o privire mioapă. Ţine în mâini un dosar voluminos pe care scrie mare ”Alberto şi bălăriile lui minunate”. E ora 9 şi 15, nici nu a avut timp să-şi bea cafeluţa şi să citească ştirile din campionatul intern de fotbal. Oare cine o fi individul ăsta?
-Numele şi prenumele.
-Plop Auraş.
-Vârsta?
-36 de ani.
-Ocupaţia?
-Filolog, poet on-line şi detectiv de clone literare.
Aici poliţistul îşi dă jos cascheta şi se scarpină cu stânga pe chelie. Mută cascheta în mână stângă şi se scarpină cu dreapta.
-Hmm!? Detectiv de clone literare???? Aveţi legitimaţie?
-Alberto e un asasin. Alberto e un farsor, elucubrează asupra universului hegelian fără măcar să aibă o diplomă de facultate. Eu am spus de mult: atenţie la Alberto, mare atenţie! Nu e titrat, e un şantierist, agramat, murdar de ciment pe salopetă, emite teorii false despre ludicul lui Stănescu din epoca de început, plus că a confundat universul lui Naum cu cel al lui Kant. Vi se pare posibil ca o asemenea interpretare eronată, care necesită o documentare exhaustivă şi o înţegere aproape apriorică a universului uman să poată fi făcută publică pe un site de literatură de un asemenea individ care nu a terminat nici măcar o facultate??? Repet, nici măcar o facultate! Eu am 3 facultăţi şi nu mă încumet nici să ridic privirea spre călcâiul lui Schopenhauer şi acest individ, acest specimen…
-Alooo!!! Domnu` Auraş, luaţi o pauză, domnul meu.
-Nu-mi vorbi dumneata de pauză! Ridică din deget ameninţător. Am să iau pauză când acest individ va fi banat pe toate site-urile de literatură din România şi din străinătate. Până când nu se vor afişa bannere mari: ”Atenţie, Alberto e prin zonă! Atenţie la bălării!”
-Domnule Plop! Cine e Alberto ăsta?
Auraş se opreşte din logoree ca lovit de marfarul de la ora 3 şi 14. Bagă mâna în buzunar şi scoate un tub de pastile pe care scrie ”Rudotel” şi cu gesturi rapide înghite 3 pastile. Trage aer în piept.
-Alberto e un IP din Spania care mi-a spus mie că scriu ”bălării”. A avut tupeul să-mi spună în faţa unei imense comunităţi virtuale, mie care am intrat cu 10 la filologie în Bucureşti, că scriu ”bălării”! Ridică vocea două octave. Adică eu, Auraş Plop, care am citit vagoane de cărţi, care am terminat 3 facultăţi, care am cochetat cu cele mai mari reviste de literatură SF din ţară că scriu bălării??? Îşi înfundă mâna iar în buzunar după tubul de ”Rudotel” şi mai mestecă încă 3 pastile. Un asasin, un criminal, o clonă, un agramat, un incult, un derbedeu cu laptop care are conexiune la net şi nivel pentru a posta comentarii fără să mai treacă prin filtrul cenzurii. Ăsta e Alberto. I-am făcut şi dosar. Depun plângere, mă tracasează, îmi repetă la fiecare poem că scriu bălării şi că am psihoze. Eu am psihoze? Adică eu, Auraş Plop, am psihoze, eu care îl urmăresc peste tot. Fals, nimic mai fals, nu l-am urmărit în viaţa mea. În acest prim dosar de 500 de pagini veţi vedea că eu nu l-am urmărit. Am adunat probe, atât, i-am citit fiecare comentariu şi l-am arhivat. Asta înseamnă ca îl urmăresc??? Spuneţi domnule poliţist, asta înseamnă că l-am urmărit pas cu pas??? Dacă citeşti comentariile unui individ, toate comentariile, chiar şi cele offtopic şi le salvezi într-un fişier înseamnă că ai dezvoltat o psihoză pentru el? Dacă îl atenţionezi pe orice site de literatură la fiecare comentariu că nu ştie cum se mănâncă ortografia şi prozodia, e psihoză?
-Domnule Plop, ia dom`le loc pe scaun. Fii calm, n-am înţeles nimic. Ce psihoză, ce bălării, ce univers kantian? Ia-le pe rând. Domiciliu dumitale.
-Eu sunt din provincie, dintr-un oraş din Oaş, dar stau 20 de ore pe zi conectat la internet pentru a vedea comentariile jignitoare postate de Alberto. Sunt hotărât să-l bag la puşcărie pe nenorocitul ăsta care-şi bate joc de mare mea operă antumă. Domnule, eu nu scriu BĂLĂRII, crezi că un filolog ca mine, care a intrat cu 10 la facultate, poate scrie bălării? Crezi dumneata că un mare titrat ca mine poate fi contestat fără argumente literare de un şantierist care se ascunde în spatele unui IP? Am să merg până la preşedinţie să-mi caut dreptatea, am să depun cerere la SRI să intercepteze ip-ul lui Alberto şi să fie târât într-o celulă insalubră pe ai căror pereţi voi scrie personal toate poemele mele care au primit steluţe roşii şi galbene pe diferite site-uri literare. Să le citească imberbul ăsta 20 de ani zi de zi, până va înţelege că marele Auraş Plop nu scrie bălării.
Poliţistul îşi pierde cumpătul. Îi face semn cu degetul în dreptul buzelor.
-Domnule, taci!
-Ceeeeeeeeee?????? Mi se interzice dreptul de a protesta împotriva lui Alberto? E o conspiraţie! Protestez! Protestez! Protestez! De trei ori protestez. Am să mă intru în greva foamei dacă nu-i luaţi nivelul de acces lui Alberto.
Se repede la poliţist şi-l apucă de guler trăgându-l violent spre el.
-Cum a avut nesimţirea agramatul ăsta să-mi spună că scriu bălării? Cum? În numele lui Dumnezeu, marele Auraş Plop nu scrie bălării. Auraş Plop are 3 facultăţi. Înţelegi: am 3 facultăţi, Alberto nici una. Nimic, vax, zero.
-Domnule Plop, daţi-mi drumul. Nu mă siliţi să vă arestez pentru ultraj. Acesta devine violent şi începe să urle.
-Să înfunde puşcăria! Să nu mai intre în viaţa lui pe un site cu poezii. Nu are niciun drept! Mă înţelegi? Niciun drept să-mi spună mie, marelui Auraş Plop, că scriu bălării. Îl bag înapoi de unde a venit, să stea departe de poemele mele. Să stea departe de poemele mele fractale, de proza mea SF, să stea departe de conturile mele de pe site-urile literare. Băăăă!!! Îl priveşte feroce pe poliţist. Tu ştii ce înseamnă admitere cu nota 10? Tu ştii ce înseamnă? Înseamnă vagoane de cărţi! VA-GOA-NE! Eu nu am cunoscut parte femeiască până nu am terminat filologia. Şi vine unul fără facultate, fără studii superioare, murdar de ciment pe mâini să-mi spună mie că nu am talent??? Am talent, am vagoane întregi de talent. Le număr în fiecare noapte. Le număr, înţelegi, bă? Un vagon, două vagoane, patruzeci de vagoane. El bea o navetă de bere şi eu citesc jumătate de vagon de filosofi germani, başca o roabă plină ochi cu autori orientali care au scris despre Buddha şi Zen. Vrei să-ţi dau un citat întreg din Lao Tze? Spune, vrei?! Alberto nu are habar nici măcar cine e Lao Tze. Începe să râdă isteric. Ha-ha-ha!!! Alberto nu ştie cine e Lao Tze. Sâc-sâc-sâc! Nu ştie – nu ştie. Alberto nu ştie, Auraş Plop ştie.
O spumă albă i se scurge din colţul drept al gurii.
Poliţistul îşi pierde calmul.
-Ia, bă, labele de pe mine. Du-te dracului de nebun! Ce vrei până la urmă?
-Băăă!!! Mă faci tu nebun pe mine care am citit vagoane de cărţi şi am intrat la filologie cu 10??? Tu care nu ştii să declini la conjunctiv prezent verbul ”a putea”??? Te bag şi pe tine la puşcărie, bă!
Îi dă drumul şi bagă mână în buzunar. Înghite rapid încă 2 pastile de ”Rudotel”.
-Eu vă cer un lucru simplu: arestaţi-l pe Alberto! Închideţi-l. Eu nu mai pot scrie nimic, îl visez noapte de noapte că apare în subsolul poeziilor mele şi strigă ”Bălării! Bălării!” Mă trezesc ud de transpiraţie. De o săptămână nu am mai citit nicio carte, mă usuc ca un fir de trandafir aruncat pe o balegă. Mor cu zile şi Alberto zburdă liber pe site-urile literare făcând glume proaste despre textele mele geniale.
Îşi ia faţa în mâini şi începe să plângă încetişor.
-Oare nimeni nu-l poate opri pe Alberto! Doamneeeee! Tată ceresc, fă o minune, lasă-l fără conexiune la internet o săptămână. Macăr o săptămână.
Alertată de zgomotul produs de Auraş Plop o echipă de mascaţi intră rapid peste cei doi. Îl saltă pe Auraş Plop pe sus, îl trântesc la podea şi îl încătuşează. Foile din dosarul lui Alberto se împrăştie pe jos. Una ajunge chiar lângă faţa lui Plop. Citind conţinutul Plop redevine isteric.
-Arestaţi-l! Arestaţi-l pe el, nu pe mine! Pe infam, pe agramat. Eu nu scriu bălării, eu am intrat cu 10 la filologie, înţelegeţi?! Cu zece! Am 3 facultăţi. Alberto e un zero, nu are nimic. Are doar o mistrie şi două găleţi cu mortar. Eu am fost premiantul clasei, am luat mereu premiul I, am avut coroniţă până în clasa a XII-a. Vă daţi seama: premiul I mereu, coroniţe mereu.
-Mai taci, bă candriule, ţipă unul dinte mascaţi. De o oră baţi câmpii cu Alberto ăsta.
Intră şeful poliţei municipale.
-Ce naiba e aici? Sediu de poliţie sau spital de nebuni?
Poliţistul agresat salută instantaneu.
-Permiteţi să raportez: acest cetăţean…
E întrerupt cu urlete de Auraş Plop.
-Bă, eu nu sunt cetăţean! Eu sunt poet. Am intrat cu 10 la filologie şi am luat numai premiul I, plus coroniţă. Alberto a rămas corigent la Limba şi Literatura Română în clasa a XII-a. Ştiu sigur, m-am documentat.
Şeful poliţiei municipale e nedumerit.
-Cine e Alberto ăsta?
La auzul acestei întrebări Auraş Plop prinde glas iar.
-Alberto e un agramat, Alberto nu a terminat o facultate, Alberto spune despre mine că scriu ”bălării”. Are nesimţirea să critice un titrat ca mine cu 3 facultăţi, un filolog care a publicat pe toate site-urile literare numai poezii fractale pline de steluţe roşii şi galbene.
-Mai taci, mă obsedatule! Sunaţi de urgenţă la psihiatrie să trimită o ambulanţă. E un caz de forţă majoră.

Scena se încheie epocal: Auraş Plop, încătuşat la podea, continuă să-l acuze pe Alberto că e agramat şi repetă în neştire că a intrat cu 10 la filologie şi a luat premiul întâi şi multe coroniţe din clasa întâi până în clasa a XII-a, mascaţii joacă şeptic pe dosarul lui Alberto, poliţistul agresat îşi bea tacticos cafeluţa. Nimeni nu-l bagă în seamă pe Auraş Plop.
Din depăratare se aude sirena ambulanţei.

Reclame

.


Oamenii sunt furioşi. Punct
Oamenii sunt eu. Punct. Punct
Eu cunosc un om furios. Punct
Tu nu-l cunoşti. Două puncte
Nu-l cunoşti. Punct şi de la jumătatea Lunii
Oamenii sunt eu. Iar punct
Eu sunt înalt.
Dacă întind braţele în sus
Spre mine, spre tine, spre cer
Cei din jurul meu. Pun punct
Se vor dezintegra. Virgulă
Şi nu va fi nicio o lupoiacă
Să le alăpteze viitorul.