Templu


nu-mi rămâne decât să-mi acopăr trecutul
cu pagina unui ziar precum cadavrul părăsit
pe aleea iubirilor trucate
numărul 13 zic din memorie
şi totul capată sens
ne cunoaştem doar suprafeţele
asta ne menţine atât mai păstrăm
aşez neputinţa pe cea mai apropiată bancă
umplu clepsidra personală cu sageţile
pe care mi le-am smuls din palme la ultima răstignire
modul meu de a supravieţui metamorfozelor costisitoare
n-am chef să mai aştept minuni
dacă există grenada metafizică
sigur va exploda lângă mine
cu toate schijele prăbuşite în cea din urmă arteră
desenez fântâni
e semnul confuz cum că un dumnezeu neajutorat
mâzgăleşte alături de mine legile uitării
singuratate pereţilor strâmţi
o viaţa despre care abia se poate vorbi
cele din urmă dimineţi
se vor prăbuşi în nisipul pe jumătate ud
aşa cum au început

The archers of Crete


La marginea morții se întinde un câmp de trandafiri
Bine ați venit!
Apar zgâriați dintre trandafiri.
Arcurile lungi sunt niște medalii care se lovesc de tulpinile verzi
Tunincile lor roșii anunță vreme frumoasă
E calm aici în mijlocul luptei
Cavaleria a cotit-o spre dreapta, va urma o șarjă pe flancuri
Mă așez mai comod pe canapea, o să fie spectaculos
Mulțimea mănâncă mici, bea bere, copiii pun întrebări părinților
E un show total
Am pariat pe cretani, ca-ntotdeauna
Vecinul din dreapta are o obsesie
Își tot potrivește puloverul pe oasele slabe ale umerilor
Soarbe din sticlă cu gesturi molcome
Mai ia un mic, Daniel!
Aș fuma o marijuana.
Prima salvă a arcașilor a doborât 10 călăreți din garda generalului
E un măcel complet. Copiii orfani ai călăreților vor ajunge hoți de buzunare și prostituate ieftine.
Vecinul din stânga devine curios.
Unde sunt catafracții?
Are pantalonii de doc ieftin pătați de muștarul micilor.
Dumnezeu știe cât urăsc indivizii de genul ăsta!
Problema că ne amestecăm împreună la marginea câmpului ăsta de trandafiri contra voinței mele
Nu mi-am dorit niciodată să stau aici cu el sau cu plozii lui needucați
Mi-am luat blugi noi
Îmi stau cam nasol că sunt slăbănog.
Un arcaș cretan se apropie.
Te bagi, Alberto?
Îmi calculez șansele, nu am multe de pierdut.
Hai că intru și eu!
Îmi aruncă un arc imens.
N-am săgeți dar scot câteva din cadavrele celor căzuți printre trandafiri.
Mă simt ca un gardian de la Auschwitz care smulge cu un patent dinții de aur ai morților
M-am îngălbenit brusc de greață, plus că ăștia put
Un calăreț se apropie amenințător cu sulița spre mine.
O panică albă pune stăpânire pe degetele mele
Îmi tremură strident
Cine naiba m-a pus să fac eu pe vitezul? Nu puteam să stau pe margine?!
Prost mai ești, Alberto!!!
Aș avea nevoie de o minune sau de o marijuana.
Baremi să mor fericit.
O săgeată cretană îl lovește pe călăreț din spate, calul trece speriat pe lângă mine în viteză purtând doar un cadavru.
Viața asta e chiar mișto! Arunc arcul și săgețile folosite.
Mie îmi ajunge, plec! Pa-pa-paa!