am vrut să scriu o carte

o carte cu niște oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată
genul de roman în care personajele fumează
scrumează pe jos în bucătărie
vorbesc vulgar și se pișă noaptea pe pereți
înjurând toți pensionarii
care au cultivat roșii și castraveți în spatele blocului
dar apoi am zis că e mai bine să nu mai scriu nimic
să stau cu picioarele mele păroase întinse pe canapea
să îmi privesc tatuajul și să fumez ascultând piese cinice

poate așa voi avea șansa să ajung la capătul romanului
m-aș pune și pe mine printre eroi
un tip înalt, slăbănog
cu un frate dependent de heroină
căruia nu-i place să alerge
nici să asculte oamenii

dar totuși un personaj secundar
un tip pe care îl uiți imediat
genul de personaj care moare undeva pe la mijlocul filmului
fără ca nimănui să-i pese

i-aș pune un nume comun
vasile, traian, ilie
cu studii medii, fără job și fără tată
genul de om care mie îmi aduce aminte de peștii din acvariu
ăia gri care deschid gura larg în fața geamului și apoi se ascund în nămolul de pe fund
au privirea aia de victime de război
genul de om care poate spune doar
nu mai da, te rog!

allah nu crede în dragoste

când am intrat amândoi în barul acela de lângă pod primul lucru care l-am remarcat fost modul circumspect în care ne priveau pentru o clipă m-am enervat groaznic ce vă uitaţi bă aşa cârnaţilor nu aţi mai văzut femei frumoase dar nu se uitau la tine ca la o femeie frumoasă nicidecum se uitau ca la un personaj malefic cineva care îţi scoate inima din piept muşcă din ea în faţa ta întrebându-te mai ai bunătăţi ca asta tu ai înţeles că se tem de tine dar nu ai spus nimic ai zâmbit compătimitor şi m-ai întrebat din priviri unde ne aşezăm era o măsuţă chic departe de oameni am stat cam o oră tu zâmbeai întruna şi îmi explicai nu ştiu ce prostii eu nu eram atent la poveste mă uitam doar la ochii tăi la buzele tale la şuviţele de păr care se iveau de sub batic sorbeai încet din cafeaua cu lapte eu dădeam fumul într-o parte urai ţigările şi fumul de ţigară mi-ai spus dacă o să fim prieteni trebuie să renunţi la ţigări am zâmbit larg s-o crezi tu nu o să renunţ te-ai încruntat brusc tristă şi ai avut o replică care m-a făcut să sting ţigarea pe jumătate poţi trăi fără ţigări alberto dar nu poţi trăi fără dragoste culmea e că te-am crezut m-am dus să plătesc barmanul m-a privit complice ceva de genul ce bucaţică şmechere i-aş trage şi io o dată m-am făcut că nu înţeleg stupizeniile lui eu nu aveam de gând să ţi-o trag pe stradă mergeam la distanţă unul de celalalt nu ca doi îndrăgostiţi cum vezi prin filme eu mă uitam la saboţii tăi îţi legănai poşeta ca o şcolăriţă şi îmi zâmbeai tot timpul iar nu înţelegeam ce spui dar nu mai conta chiar nu mă interesa ce spui eram fericit foarte fericit ştiu că te-am întrebat dacă mergem la film te-ai oprit foarte serioasă ai dus un deget la buze semn că doreai şi apoi am ajuns pe strada ta nu aveam dreptul să te sărut să te ating să te miros doar să mă gândesc la tine 24 din 24 ca un fraier n-am apropiat de blocul tău 4 etaje stateai la ultimul şi am vrut să plec direct frustrat ştiam că nu ai să mă săruţi niciodată pentru că allah vede tot orice sărut orice atingere orice dar te-ai repezit la gâtul meu brusc ca un extraterestru care nu ştie că e vorba de buzele mele şi ale tale m-ai atins cu buzele cu limba cu părul apoi ai fugit speriată de impietatea comisă nu te-am mai văzut luni de zile mă gândeam că ne-a văzut cineva de la balcon atunci când ai uitat de allah şi ai crezut doar în dragoste