România, îţi doresc zile însorite la pârnaie!


Dacă mă vezi pe stradă, fugi, România, fugi!
Pentru că mi-am luat pistol, România, mi-am luat pistol adevărat, România!
Te-ai pişat destul în capul meu, România!
O să te ciuruiesc ca pe comunistul ăla de Sergiu!
Mi-ai mâncat micul dejun, România!
Prânzul şi cina, calico!
M-ai lasat corijent la limba rusă şi am dat bacul la 9 obiecte din cauza ta, România!
De ce, România? De ce, târfo?!
Nu m-ai iertat niciodată!
Aşa că acum am să mă răzbun, România!
O să-ţi facă două găuri în Bucegi de o să ţi se scurgă toată Marea Neagră la vale
Ai să vezi pe dracu` că ţi-ai bătut joc de toţi prietenii mei din cartier
I-ai trimis sclavi departe
Le-ai vândut rinichii, ochii şi testicolele!
Pe degeaba ne-ai vândut, iudă!

Da` nu, România, n-am să te împuşc ca pe câini!
Am să te leg, România!
Am să te leg ca pe un hoţ mizerabil şi am să te arunc în pârnaie!
Să te violeze toţi infractorii, să le speli ciorapii şi le faci masaje în fiecare noapte!
Că asta meriţi, România!
Să te duci dracului la pârnaie o mie de ani!

Aşadar, să ne pişăm cu boltă pe poezie, să ne pişăm cu boltă pe poeţi


Aşadar
Toate maşinile de pe autostrada literaturii române contemporane au geamurile fumurii
În spatele geamurilor fumurii se ascund poeţi şi poezii
Dar le este teamă să coboare pentru că ştiu că eu sunt socotit infamul poeziei şi poeţilor români
Şi stau şi stau mereu deschis la prohab gata să urinez peste orice idee poetică de la etajul 4
Aşadar
Poeţii s-au găsit la un cenaclu de seară deghizând o vajnică poezie într-o machetă de carton colorată în roşu cardiac
O prea minunată poezie de dragoste, o poezie amoroasă în care se renaşte dintre capilare şi artere veştejite ca-n basmele lui P.I.
Aşadar
O maşină cu geamuri fumurii şi-a plasat strategic sub balconul meu cartonul roşu cardiac
Am tras aer în piept cum se face în filmele americane când intri într-un casino; am ridicat sprânceana stângă, am coborât-o, apoi am ridicat-o pe cea dreaptă şi am coborât-o
Aşadar
Macheta de carton cardiac avea aripi, 2 aripi uşoare ca doi pui de prepeliţă
Aşadar
Am strigat
Cine-i acolo?
Nimic
Am mai strigat o dată
Hei! Tu!
Şi puii de prepeliţă s-au ascuns în iarbă
Poezia-machetă roşu cardiac s-a dat peste cap
O dată, de 2 ori, de 3 ori
Ce e circul ăsta?
Poeţii ăştia din România sunt nişte circari, da, adevăraţi circari, care habar nu au să facă o poezie adevărată, reală; umblă numai cu şmecherii de miliţieni beţi
Ştiţi ceva?
Aşadar să mă piş pe toate poeziile voastre tâmpite şi pe voi, cu boltă, bineînţeles.